Un grup de scriitori, intelectuali si fosti ministri ai culturii din Franta a propus ca poetilor  Paul Verlaine (1844-1896) si Arthur Rimbaud (1854-1891) sa le fie mutate ramasitele in Panteonul Republicii Franceze, cladirea-monument care gaduieste mari eroi si personaje ale istoriei Frantei, demersul fiind sustinut inclusiv de actualul ministru al culturii. Argumentul principal pentru aceasta decizie este faptul ca nu sunt doar doi mari poeti ai poporului francez ci si simboluri ale diversitatii, victime totodata ale homofobiei.

Pentru francezi, mutarea ramasitelor unei personalitati in Panteon este un moment important, fiind cea mai inalta forma de onoare pe care o poate primi un cetatean francez, fiind astfel recunoscut ca avand merite exceptionale, motiv pentru care si dezbaterile sunt intense cand se decid astfel de momente.

Controversa porneste de la faptul ca poetii Paul Verlaine si Arthur Rimbaud au fost implicati intr-o relatie, insa totodata sunt cei mai cititi, citati si promovati poeti francezi, o bucurie pentru orice cetatean francez interesat de latura culturala. Cei doi au fost contemporani, si mare parte din geniul creativ al lor a fost datorita revoltei impotriva conventiilor vremurilor in care au trait, fiind simboluri ai diversitatii. De altfel, relatia lor a fost una foarte complicata si tumultuoasa, cu episoade violente, care s-a terminat cu impuscatura trase de Verlaine asupra lui Rimbaud si care i-a adus o condamnare la inchisoare.

• 

• 

• 

Decizia finala apartine presedintelui Emmanuel Macron, insa un alt grup de intelectuali acuza aceasta initiativa ca fiind o eroare, cei doi poeti neavand de ce sa fie parte din Panteon. Cel mai puternic argument adus este faptul ca in cladirea-monument sunt mormintele celor care au luptat pentru Franta, iar in cazul poetului Arthur Rimbaud, acesta isi dorea victoria prusacilor in razboiul impotriva Frantei. Mai mult, descendentii familiei Rimbaud se opun transferului la Panteon, ceea ce face ca decizia presedintelui Macron sa fie si mai dificila.

Periodic, grupururile de intelectuali francezi dezbat importanta eroilor si personalitatilor din Panteon, o discutie aprinsa fiind cea legata de numarul mult prea mic de femei, istoria Frantei avand numeroase doamne care au contribuit la statul care este astazi Republica Franceza.

Panteonul Republicii Franceze este unul dintre monumentele cele mai vizitate la Paris, fiind locul unde personalitati ca Victor Hugo, Emile Zola, Jean Moulin, Marie Curie, Alexandre Dumas, Aimé Césaire sunt ingropate.

Panteonul este cea mai mare si mai importanta cladire in stil neoclasic din Franta. Localizarea cladirii a fost ales de Regele Clovis si a fost construit pentru ca acesta sa fie inmormantat in el. Constructia a inceput in anul 1757, insa cladirea a fost finalizata in 1791, in mijlocul Revolutiei Franceze. In acelasi an, s-a decis sa fie transformat dintr-o biserica intr-un templu pentru a gazdui ramasitele oamenilor importanti ai Frantei decedati in timpul Revolutiei. Veranda a fost inspirata din Pantheonul din Roma, iar pe frontiscipiul scrie „marilor oameni, patria recunoscatoare” („Aux grands hommes, la patrie reconnaissante”).

Un alt moment important din istoria lumii s-a desfasurat tot in Pantenon, cand astronomul Jean Bernard Léon Foucault a tinut cunoscutul sau experiment in 1851, demonstrand ca Pamantul se invarte in jurul axei sale.

Fiecare presedinte al Frantei poate propune nume noi pentru a fi mutate in acest templu unde in acest moment sunt ingropate 78 de personalitati, ultimele patru fiind: Germain Tillion, Geneviève de Gaulle-Anthonioz, Pierre Brossolette si Jean Zay, toti fiind figuri recunoscte pentru rezistenta impotriva nazismului, depusi in Panteon in 2015, si Simone Veil, supravietuitoare a Holocaustului si fost prim ministru al Frantei, in 2018.