Incepand de ieri, puteti vizita Piata George Enescu din Paris. Se afla intr-un scuar la intersectia strazilor Turgot, Condorcet si Marguerite de Rochecouart, in arondismentul al 9-lea, o zona pe care Enescu a cunoscut-o foarte bine.

Piata dedicata compozitorului roman a fost inaugurata ieri in prezenta prim ministrului Nicolae Ciuca – aflat intr-o vizita de lucru in Franta -, a fostului ambasador al Romaniei la Paris, Luca Niculescu si al delegatului permanent al Romaniei la UNESCO, Simona-Mirela Miculescu.

La evenimentul de inaugurare au fost prezentii viceprimarii Laurence Patrice, Arnaud Ngatcha si primarul arondismentului al 9-lea, Delphine Burkli. Potrivit unei postari de pe retelele de socializare ale fostului ambasador Luca Niculescu, s-a lucrat „luni bune pana sa gasim un loc asa de bine situat in amintirea unui compozitor de geniu.”

Tot in cadrul evenimentului, a fost difuzata Rapsodia Romana in interpretarea Orchestrei Naţionale a Frantei, conduse de maestrul Cristian Macelaru, totodata director artistic al Festivalului Enescu de la Bucuresti.

Mai multe imagini puteti descoperi mai jos.

Inaugurarea pietei este si un moment simbolic in relatiile culturale romano-franceze, ce se inscrie in demersurile de omagiere a romanilor care au locuit si activat in strainatate.

Evenimentul a fost descris de premierul roman drept un gest de recunoastere a creatiei „ilustrului nostru compozitor George Enescu, care a trait si a creat aici Rapsodiile Romane, aici, in Arondismentul 9.”

Decizia Primariei Parisului a fost luata in 2021 in cadrul proiectului „Anul Enescu”, cand s-au aniversat 140 de ani de la nasterea compozitorului. Demersul a fost sustinut de Ambasada Romaniei la Paris in colaborare cu autoritatile locale.

In cadrul discursului inaugural, prim ministrul l-a citat pe Enescu prin cuvintele pe care le impartasea celor care nu cunostea Romania: „lumea trebuie sa cunoasca tara mea, asa cum este ea. Peste tot pe unde ma duc, nu uit ca asta este prima mea datorie.” si a declarat ca spera ca romanii care lucreaza, traiesc sau invata la Paris se vor bucura si vor trece cu mandrie prin Piata George Enescu.

Delphine Burkli, primarul arondismentului al 9-lea a vorbit in cadrul evenimentului despre cum Enescu a trait si lucrat in sectorul pe care ea il conduce –  la Opera Garnier a compusa tragedia lirica Oedip – dar si cum Franta l-a decorat pe „Georges Enesco” (asa cum ii zic francezii) cu cea mai inalta distincit a statului –  cavaler al Legiunii de Onoare.

In 1895, George Enescu parasea Conservatorul din Viena pentru studiile de la Paris, unde a creat cele patru „simfonii de scoala”, Poema Romana op. 1 (1897) pentru orchestra si cor barbatesc, Sonata nr. 1 pentru pian si vioara in Re major, op. 2 (1897), Suita nr. 1, in sol minor, in stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr. 2 pentru pian si vioara in fa minor, op. 6 (1899), lucrari care i-au adus recunoasterea tanarului compozitor.

La Paris, Enescu a pus bazele a trio-ului cu pian alaturi de Alfredo Casella si Louis Fournier si al cvartetului de coarde impreuna cu Fournier, Fritz Schneider si Henri Casadesus. In aceeasi perioada a compus si cele mai cunoscute creatii ale sale: cele doua Rapsodii Romane.

Dupa revenirea in Romania la inceputul primului Razboi Mondial, Enescu s-a reintors la Paris a finaliza Oedipe care a avut premiera pe 13 martie 1936 la Opera Garnier. Creatia este considerata si astazi una dintre capodoperele muzicale ale secolului trecut. Compozitorul a fost iubit si apreciat de publicul dar si de elitele franceze, fiind decorat si premiat cu numeroase distinctii importante.

Din Romania a fost nevoit sa plece definitiv in 1946 – din cauza instalarii regimului comunist – stabilindu-se la Paris unde a ramas pana la sfarsitul vietii sale, in 1955, fiind inmormantat astazi in cimitirul Père-Lachaise.

Enescu a ramas constant atasat de Romania si vorbea constant despre tara lui natala, inclusiv despre casa copilariei de la Liveni care poate fi vizitata astazi.

Despre aceasta casa, Enescu spunea ca „Ma trag din parinti romani si m-am nascut la Liveni, judetul Dorohoi, in inima Moldovei… Locuiam intr-o casa mica cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapa la soare. Si acum mai vad taranii, in camasi albe, cu ilice albastre, cum cantau in asfintit…”