Paul Schrader, celebrul scenarist al filmelor “Taxi Driver” si “Raging Bull”, este in centrul unui scandal de tip #MeToo dupa ce a fost dat in judecata de fosta sa asistenta personala, care sustine ca a fost victima unor acte repetate de hartuire si agresiune sexuala. 

Optand sa-si pastreze numele anonim, reclamanta in varsta de 26 de ani a lucrat pentru Schrader, in varsta de 78 de ani, intre 2021 si septembrie 2024 si care sustine ca regizorul a abuzat de pozitia sa de putere in moduri socante, inclusiv agresiuni fizice si expunere indecenta.

Femeia afirma ca unul dintre cele mai grave episoade a avut loc anul trecut, la Festivalul de Film de la Cannes, unde Schrader isi prezenta cel mai recent film, „Oh, Canada”. 

Potrivit documentelor depuse in instanta, regizorul ar fi apucat-o si ar fi sarutat-o cu forta, impotriva vointei ei. Ea sustine ca a protestat si a reusit sa se elibereze si sa fuga din camera. La doar trei zile dupa acel incident, Schrader ar fi chemat-o din nou in camera de hotel, sub pretextul ca este „pe moarte”, si ar fi recurs la un gest si mai socant: si-ar fi expus organul genital in fata ei.

Dupa aceste evenimente, avocatii asistentei au inceput sa negocieze cu reprezentantii legali ai lui Schrader un acord de despagubire ce urma sa ramana confidential. Potrivit avocatilor reclamantei, s-a ajuns la un consens privind plata unei sume pentru a solutiona acuzatiile de agresiune si hartuire sexuala. 

Cu toate acestea, Schrader ar fi evitat semnarea documentelor timp de mai multe saptamani, pretextand diverse probleme de sanatate si crize personale. Ulterior, el ar fi declarat ca, dupa o perioada de reflectie, nu putea trai cu sine insusi daca accepta acel acord.  

Din acest motiv, avocatii reclamantei au depus o motiune la Curtea Suprema din statul New York pentru a cere aplicarea acordului si recuperarea cheltuielilor de judecata. Potrivit Associated Press, aceasta nu cere noi despagubiri, ci doar ca instanta sa oblige partea acuzata sa isi respecte promisiunea initiala.

Schrader neaga acuzatiile si sustine ca sunt fabricate.

Philip Kessler, avocatul lui Paul Schrader, a reactionat prompt, afirmand ca, din moment ce acordul nu a fost semnat niciodata de Schrader, el nu este aplicabil. Mai mult, Kessler a declarat pentru Variety ca actiunea in instanta este „disperata, oportunista si frivola” si ca versiunea prezentata de reclamanta este „plina de inexactitati si profund inselatoare”.  

Potrivit lui Kessler, in cei trei ani si jumatate de colaborare, asistenta l-a insotit pe Schrader la numeroase cine si festivaluri, manifestand intotdeauna entuziasm si apreciere fata de prezenta alaturi de regizor. El a subliniat ca femeia a postat frecvent mesaje pozitive despre Schrader pe retelele de socializare si ca acele postari au fost sterse la scurt timp dupa ce echipa ei juridica a transmis prima scrisoare de somatie.

In ciuda negatiilor venite din partea lui Schrader si a avocatului sau, documentele depuse la dosar includ mesaje si e-mailuri in care regizorul isi exprima in mod clar afectiunea si dorinta de a-si atinge asistenta intr-un mod sexual. Intr-un e-mail din mai 2023 inclus la dosar, Schrader i-ar fi scris: „Simt ca te simti inconfortabil cu afectiunea pe care o manifest pentru tine… Uneori am senzatia (nu si azi) ca ti-e frica sa nu te ating… Ma infior la gandul ca ti-e teama ca as putea sa te ating.”

In plangerea oficiala, reclamanta mai sustine ca a fost nevoita sa suporte comentarii si intrebari sexuale inadecvate aproape in mod constant, uneori la fiecare ora de lucru. Ea descrie mediul de lucru drept unul „sexual ostil, intimidant si umilitor”, in care era expusa zilnic la remarci misogine si comportamente indecente.

Astfel, avocatii reclamantei sustin ca Schrader a concediat-o pentru ca nu i-a cedat avansurilor.

Schrader, cunoscut nu doar pentru colaborarile cu Martin Scorsese, dar si pentru filme precum „American Gigolo” sau „First Reformed” – pentru care a primit o nominalizare la Oscar in 2017 – a fost omagiat in 2022 cu Leul de Aur pentru intreaga cariera la Festivalul de Film de la Venetia. 

Paul Schrader este cunoscut pentru explorarea personajelor complexe din punct de vedere moral si a temelor existentiale. Creatiile sale aprofundeaza adesea luptele indivizilor solitari cu vinovatia, rascumpararea si cautarea propriului scop in viata, intr-o lume neiertatoare.

“Taxi Driver” (1976), regizat de Martin Scorsese, a stabilit o noua directie in cinematografie si i-a consolidat reputatia lui Schrader ca scenarist, influentand numerosi regizori in portretizarea antagonistilor pe marele ecran.

In calitate de regizor, Schrader s-a remarcat cu trilogia „Man-in-a-room”, care include “American Gigolo” (1980), “Light Sleeper” (1992) si “The Card Counter” (2021) care examineaza personaje izolate emotional si bantuite de propriul trecut. 

Influenta lui se extinde dincolo de filme, datorita contributiilor teoretice la studiul cinematografiei. Volumul “Transcendental Style in Film: Ozu, Bresson, Dreyer” (1972) a introdus conceptul de „stil transcendental”, care descrie modul in care regizorii folosesc minimalismul si linistea pentru a evoca transcendenta spirituala.

In mod ironic, urmatorul sau film se va numi Non Compos Mentis” si va fi despre “obsesii sexuale si despre lucrurile stupide pe care barbatii le fac din dragoste”, a declarat cineastul la Cannes. Titlul este derivat din expresia latina care inseamna „minte nesanatoasa”.

Paul Schrader (Taxi Driver) a cerut idei de filme de la ChatGPT si sustine ca toate au fost „originale si elaborate”: „De ce sa stea scenaristii luni intregi dupa o idee cand Inteligenta Artificiala o ofera in cateva secunde?”