In varsta de 78 de ani, cineastul american Paul Schrader si-a declarat sustinerea pentru utilizarea ChatGPT in crearea scenariilor de filme. Intr-o postare recenta pe Facebook, scenaristul capodoperei „Taxi Driver” si regizorul „First Reformed” a dezvaluit ca a cerut platformei ChatGPT sa genereze fire narative pentru filme ale unor regizori celebri, inclusiv el insusi, si a fost impresionat de rezultate.

„Sunt UIMIT. Tocmai am cerut chatgpt ‘o idee pentru un film cu Paul Schrader’. Apoi Paul Thomas Anderson. Apoi Quentin Tarantino. Apoi Harmony Korine. Apoi Ingmar Bergman. Apoi Rossellini. Lang. Scorsese. Murnau. Capra. Ford. Speilberg. Lynch. Fiecare idee cu care a venit chatgpt (in cateva secunde) a fost buna. Si originala. Si completa. De ce sa stea scriitorii luni intregi in cautarea unei idei bune cand AI poate oferi una in cateva secunde?”, a scris Schrader.

Postarea a provocat o multime de reactii din partea urmaritorilor lui Schrader, unii dintre fanii cineastului s-au intrebat daca i-a fost cumva hackuit contul de Facebook.

Unul dintre cele mai aprinse subiecte ale momentului, Inteligenta Artificiala si utilizarea ei au devenit subiecte frecvente de discutie pe pagina de Facebook a lui Schrader in ultima vreme. Cu o zi inainte, cineastul a postat ca a trimis platformei ChatGPT un scenariu pe care l-a scris in urma cu cativa ani si i-a cerut imbunatatiri. In termen de 5 secunde a primit corecturi “la fel de bune sau mai bune decat am primit vreodata de la un regizor de filme”. 

Intr-o postare anterioara, dl Schrader a remarcat ca “AI este mai inteligent decat mine. Are idei mai bune, are modalitati mai eficiente de a le executa. Acesta este un moment existential, asemanator cu ceea ce a simtit Kasparov in 1997, cand a realizat ca Deep Blue il va bate la sah.”

Cel mai recent film al lui Schrader, „Oh, Canada”, cu Richard Gere si Jacob Elordi in rolurile principale, a avut premiera la Festivalul de la Cannes in luna mai a anului trecut, concurand pentru Palme d’Or. Ulterior a facut turul celor mai impritante festivaluri de filme, cu selectii la Toronto si New York. In distributie ii mai are pe Uma Thurman, Michael Imperioli, Victoria Hill si Kristine Froseth. 

Filmul spunea povestea un cineast aflat pe moarte (jucat de Gere in prezent si de Elordi in tinerete) care ofera un ultim interviu in care isi demitizeaza povestea vietii sale care a fost intens mitologizata. Personajul principal este „Leonard Fife, unul dintre cei 60.000 de eschivati si dezertori care au fugit in Canada pentru a evita sa fie inrolati in razboiul din Vietnam. Fife este pe moarte si isi da seama ca intreaga sa viata a fost construita pe minciuni si incearca sa se confrunte cu el insusi inainte de a muri.”

Este a doua colaborare dintre Gere si Schrader dupa „American Gigolo” din 1980 si a doua adaptare a lui Schrader dupa o carte scrisa de Russell Banks.

Urmatorul sau film se va numi Non Compos Mentis” si va fi despre “obsesii sexuale si despre lucrurile stupide pe care barbatii le fac din dragoste”, a declarat cineastul la Cannes.

Regizorul a dezvaluit ca intentioneaza sa inceapa productia pentru „Non Compos Mentis” in aceasta toamna. Titlul este derivat din expresia latina care inseamna „minte nesanatoasa”.

Paul Schrader este cunoscut pentru explorarea personajelor complexe din punct de vedere moral si a temelor existentiale. Creatiile sale aprofundeaza adesea luptele indivizilor solitari cu vinovatia, rascumpararea si cautarea propriului scop in viata, intr-o lume neiertatoare.

“Taxi Driver” (1976), regizat de Martin Scorsese, a stabilit o noua directie in cinematografie si i-a consolidat reputatia lui Schrader ca scenarist, influentand numerosi regizori in portretizarea antagonistilor pe marele ecran.

In calitate de regizor, Schrader s-a remarcat cu trilogia „Man-in-a-room”, care include “American Gigolo” (1980), “Light Sleeper” (1992) si “The Card Counter” (2021) care examineaza personaje izolate emotional si bantuite de propriul trecut. 

Abilitatea lui Schrader de a-si imbina educatia calvinista cu influente cinematografice venite de la regizorul japonez Yasujirō Ozu si cineastul francez Robert Bresson l-a ajutat sa-si formeze un stil propriu, marcat de secvente austere si un ritm lent, cu accent pe conflictul intern. Un punct culminant in acest sens este capodopera regizorala “First Reformed’ (2017) care i-a adus o nominalizare la Oscar. 

Influenta lui Schrader se extinde dincolo de filmele sale, datorita contributiilor sale teoretice la studiul cinematografiei. Volumul “Transcendental Style in Film: Ozu, Bresson, Dreyer” (1972) a introdus conceptul de „stil transcendental”, care descrie modul in care regizorii folosesc minimalismul si linistea pentru a evoca transcendenta spirituala. Aceasta lucrare continua sa modeleze modul in care cercetatorii si regizorii de film gandesc despre limbajul cinematografic. Printre cineastii care l-au recunoscut pe Schrader drept mentor de la distanta se numara Christopher Nolan, Sofia Coppola si Darren Aronofsky.

La Leipzig se joaca zilele acestea primul spectacol de balet realizat cu ajutorul Inteligentei Artificiale. Pe scena vor aparea dansatori de balet digitali alaturi de dansatori reali, pe muzica si decoruri create de un software inovator.

Tom Hanks denunta o reclama deepfake in care pare ca promoveaza asigurari stomatologice. Simultan, actorii americani se intalnesc cu producatorii de filme pentru a negocia plata pentru utilizarea imaginii lor de catre Inteligenta Artificiala.

A fost creat un avatar Marilyn Monroe care poarta conversatii complexe cu “emotii si expresii realiste”. Chatbotul generat de Inteligenta Artificiala ridica intrebari despre exploatoarea imaginii artistilor decedati.