O pictura cu autor necunoscut, care a fost supusa la numeroase examinari si cercetari istorice timp de peste 40 de ani, a fost identificata drept o capodopera a lui Rafael, unul dintre cei mai importanti artisti din perioada Renasterii.

O echipa de cercetatori de la Universitatile din Nottingham si Bradford din Marea Britanie a utilizat tehnologia de recunoastere faciala pentru a examina tabloul cunoscut sub numele de „Brécy Tondo”. Acestia au comparat chipurile celor doua personaje din opera de arta — Fecioara Maria si pruncul Isus — cu pictura „Madona Sixtina” a lui Rafael si au constatat ca sunt identice. 

Pe langa faptul ca o astfel de descoperire ar putea schimba multe aspecte care tin de opera lui Rafael, anuntul cercetatorilor surprinde prin identificarea picturii misterioase care i-a nedumerit pe istoricii de arta timp de cateva decenii. Din cauza faptului ca expertii se pun rareori de acord in legatura cu autenticitatea unor opere de arta, astfel de lucrari pot ramane de la zeci pana la sute de ani ascunse de ochii publicului. Devin importante numai dupa ce se stabileste cu siguranta ca au fost realizate de un artist anume.

In urma testelor efectuate s-a stabilit ca exista 97% sanse ca „Tondo Brécy” sa fi fost pictata de Rafael.

Cercetatorii au comparat cele doua picturi cu ajutorul unui sistem de recunoastere faciala bazat pe inteligenta artificiala care a fost dezvoltat in 2002 de Hassan Ugail, profesor la Universitatea din Bradford. Potrivit oamenilor de stiinta, „reteaua neuronala profunda” care proceseaza datele intr-o structura stratificata a facut o comparatie directa a chipurilor din cele doua opere, concluzionand ca Madonele seamana in proportie de 97%, in timp ce pruncii au trasaturi comune in proportie de 86%.

Astfel, este aproape garantat ca operele au fost pictate de acelasi artist. In mod obisnuit, o similaritate mai mare de 75% inseamna ca imaginile sunt identice.

In plus, o analiza a pigmentilor folositi in Tondo a aratat ca tehnica este tipica practicii renascentiste si, prin urmare, este putin probabil sa fi fost o copie falsificata realizata ulterior. 

Sistemul de recunoastere faciala utilizeaza ceea ce se numeste o retea neuronala profunda (specialistii britanici utilizeaza termenul de DNN) pentru a trece datele prin mai multe filtre. Astfel se pot identifica anumite tipare din imagini si clipuri video cu o precizie mult mai mare decat cea a ochiului uman.

Dr. Christopher Brooke, cercetator la Universitatea din Nottingham, expert in analiza imaginilor digitale si co-autor al lucrarii de cercetare, a declarat ca studiul demonstreaza capacitatile extraordinare ale software-urilor de „invatare automata” (Inteligenta Artificiala invata constant lucruri noi si perfectioneaza orice proces pe care trebuie sa il execute). 

Profesorul Ugail, care a facut la randul lui parte din echipa de cercetatori, a adaugat ca „privind chipurile cu ochiul uman se observa o similitudine evidenta, dar computerul poate vedea mult mai profund decat noi, in mii de dimensiuni, la nivel de micropixeli. Pe baza evaluarii acestei analize, impreuna cu cercetarile anterioare, eu si colegii mei co-autori am ajuns la concluzia ca au fost folosite modele identice pentru ambele picturi si ca sunt, fara indoiala, ale aceluiasi artist.”

„Tondo Brécy” a fost achizitionat in 1981 de catre George Lester Winward, colectionar de arta, in special pictura creata intre secolele XVI-XIX.

In 1995, cu doi ani inainte de moartea sa, Winward a infiintat Fundatia Brécy Trust, denumita astfel dupa stramosii sai francezi. Scopul fundatiei este sa protejeze colectia de picturi si desene si sa le puna la dispozitia istoricilor de arta pentru studiu. Astfel, fondurile lui Winward au fost utilizate pentru studiul academic „Deep Facial Features for Analysing Artistic Depictions” (Caracteristici faciale  in profunzime pentru analiza reprezentarilor artistice) care va fi publicat in decursul acestei luni.

In timpul vietii dar si in secolele care au urmat, Rafael a fost recunoscut ca fiind pictorul suprem al Renasterii tarzi, fiind considerat mai versatil decat Michelangelo si mai prolific decat Leonardo da Vinci. 

Desi a murit la 37 de ani, exemplul lui Rafael ca model de clasicism a dominat traditia academica a picturii europene pana la mijlocul secolului al XIX-lea.

A devenit cunoscut la 25 de ani cand pictase o serie de Madone – o tipologie iconologica in care Fecioara Maria este redata alaturi de pruncul Isus – si a fost chemat la curtea papala a lui Iuliu al II-lea pentru a decora apartamentele acestuia. La Roma a evoluat ca portretist si a devenit unul dintre cei mai apreciati pictori italieni, fiind insarcinat sa decoreze camerele din Vatican care acum ii poarta numele: Stanze di Raffaello. 

O parte dintre cele mai cunoscute opere de arta create de el se afla pe peretii Vaticanului, in frunte cu „Scoala din Atena”, o capodopera pentru care oamenii calatoresc in mod special la Roma sa o vada.

Lucrarile lui in pictura, desen si arhitectura raman in continuare printre cele mai valoroase piese de arta din lume.