Galeria lui Philip Mould din Londra a anuntat descoperirea unui portret extrem de rar al Regelui Henri al III-lea al Frantei. 

Lucrarea in miniatura a fost realizata de Jean Decourt unul dintre cei mai faimosi pictori ai Curtii Regale Franceze si este de interes prin perspectiva subiectului. Regele Henri al III-lea a ramas unul dintre cei mai controversati monarhi din istorie, obisnuind sa se imbrace in haine femeiesti si sa organizeze spectacole de balet si teatru extravagante.

Portretul are 5,7 centimetri in inaltime si a fost descris initial ca fiind al lui Sir Walter Raleigh. Expertii lui Philip Mould, o galerie specializata in portrete istorice care dateaza din urma cu peste 500 de ani, au investigat mai atent si au descoperit ca este vorba despre Regele Frantei care a domnit in perioada 1551-1589 si a carui imagine contemporana este extrem de rara.

Descoperirea a fost confirmata in momentul in care un restaurator a desfacut rama delicata a tabloului si a gasit semnatura lui Jean Decourt alaturi de data 1578 pe spatele picturii. In mod straniu, este primul portret realizat de Decourt pe care acesta s-a semnat.

Cartile de istorie au incercat sa stearga deseori din cronologie detalii despre monarhii nonconformisti care nu respectau idealul regal de masculinitate traditionala: afemeiati, razboinici si imbracati in blanuri de animale sau armura. 

Viata personala, in special viata sexuala a lui Henri al III-lea a fost si ramane un subiect dezbatut de istorici.

Documentele din secolul al XVI-lea fac referinte la afinitatea Regelui pentru a purta haine femeiesti in cadrul curtii regale. Cronicarul Pierre de L’Estoile (1546-1611) a descris Regele ca fiind „un organizator de vanatori, turnee, spectacole de balet si baluri mascate unde era, in mod obisnuit, imbracat in femeie. Isi folosea dubletul si isi expunea gatul purtand un guler de perle si trei gulere de in, doua crete si unul intors, in acelasi mod in care era purtat de doamnele de la curtea regala.”

Descrierile lui L’Estoile continua cu mentiuni ale „minionilor” lui Henri, asa cum erau numiti companionii sai de sex masculin care il insoteau peste tot si ii copiau stilul vestimentar: „purtau parul lung, ondulat si reondulat in mod artifical, cu bonete de catifea deasupra, precum prostituatele dintr-un bordel. Iar volanele camasilor erau din materiale fine, apretate, de un metru si jumatate lungime. Capetele lor aratau precum Sfantul Ioan servit pe platou”. Referinta din urma este la icoanele crestine care prezinta taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Detaliile descrise de L’Estoile i-au ajutat pe angajatii lui Philip Mould sa incadreze cu precizie portretul ca apartinand regelui Henri al III-lea.

Cel mai probabil, portretul a fost realizat in interiorul Palatului Luvru care era resedinta regala in vremurile cand a fost creata miniatura lui Decourt. 

Celine Cachaud, un specialist in portrete miniaturale care lucreaza pentru Institutul National de Istorie a Artei de la Muzeul Luvru a ajutat la cercetarea lucrarii. Portretul ar fi fost mutat din Paris in Marea Britanie prin Canalul Manecii, in timpul Revolutiei Franceze in care au fost distruse majoritatea tablourilor cu aristocrati si membrii ai curtii regale.

Philip Mould considera tabloul ca fiind „o comoara national franceza” si a oferit Muzeului Luvru prioritate in cumpararea portretului pentru colectia lor permanenta. In cazul in care Muzeul refuza, acesta va fi vandut mai departe uneia dintre marile case de licitatii.

Viata personala a lui Henri al III-lea a fost motivul pentru care a devenit primul monarh francez asasinat dupa ce nu a reusit sa isi mentina popularitatea si sa opreasca Razboiul Religiilor care s-a terminat odata cu moartea lui.

Fiind al patrulea in rand la tronul Frantei, lui Henri i-a fost desemnat initial Regatul Poloniei si al Lituaniei. La moartea fratelui Charles al IX-lea a fost chemat inapoi in Paris si a preluat rolul de Rege al Frantei in 1574. 

La vremea respectiva, Franta era divizata de Razboiul Religiilor iar autoritatea lui Henri era subminata de demonstratii politice destul de violente finantate de puteri straine. Se dadeau lupte intre Catolicii sustinuti de Papa de la Roma si de Spania, intre Protestantii sustinuti de englezi si olandezi si intre grupul de aristocrati nemultumiti condusi de Ducele de Alencon, fratele lui Henri care se opunea teoriei monarhiste.

In moda vremurilor, pentru barbatii nobili era de dorit sa poarta tocuri, colanti stralucitori, perle, bijuterii, podoabe pretioase, camasi cu volane, broderii, peruci, par lung si ondulat.

• 

• 

• 

Insa Regele avea o misiune mai importanta decat toti ceilalti: trebuia sa isi demonstreze puterea si masculinitatea prin producerea de mostenitori care sa continue dinastia de Valois in care a fost nascut.

Cand a devenit clar pentru nobili si aristocratie ca viata personala a Regelui Henri al III-lea il va impedica sa produca un mostenitor, Razboiul Religiilor a preluat motivul succesiunii si a devenit „Razboiul celor trei Henri” in care erau implicati Regele Henri al III-lea de Navarre de religie protestanta si Henri I, Ducele de Guise, de origine catolica, determinat sa excluda protestantii din Franta si sa il puna pe Cardinalul de Bourbon pe tron.

In 1589, un fanatic catolic apartinand ordinului dominican l-a omorat pe Henri al III-lea dupa ce a pretins ca trebuie sa ii livreze mesaje importante. A fost urmat pe tron de Henri de Navarre care a devenit Henri al IV-lea.

In timpul Revolutiei Franceze, reputatia lui Henri a avut de suferit iar detinerea de portrete regale era considerat un act periculos. Astfel, o mare parte din tablourile care il infatisau au disparut din istorie.