In vremuri in care viitorul pare incert, un raspuns bun ar putea fi intoarcerea catre radacini, autenticitate si elementele care au definit identitatea romaneasca prin rezistenta pe care au avut-o de-a lungul timpului. Cand lumea tinde spre globalizare si uniformizare, mestesugurile si motivele traditionale ne aduc un plus de valoare.

Va invitam sa descoperiti o poveste care vorbeste, dincolo de traditie, de mostenirea pastrata si dusa mai departe de la generatiile anterioare. Este despre munca, indarjire si dorinta de a pastra in viata un mestesug care a este marcat in tablourile lui Henri Matisse, pe podiumurile de moda de la Paris si in muzeele de arta moderna din New York.

Cristina Niculescu este o antreprenoare a carei poveste este predata ca studiu de caz la universitatile creative din Marea Britanie. 

Povestea Cristinei Niculescu a fost data ca exemplu intr-o conferinta dedicata „Apropierii culturale in moda” organizata de Universitatea pentru Arte Creative din Marea Britanie in cadrul proiectului de cooperare europeana „Give (Back) Credit to the Heritage Communities”, coordonat de Andreea Tanasescu si Ondina Taut. Are la baza campania „Give Credit” pornita in 2017 de La Blouse Roumaine pentru a trage la raspundere brandurile care folosesc referinte culturale fara a credita originalul. 

Doamna Niculescu este artizan, designer si fondatoare a brandului Borangic Niculescu cu aproape 20 de ani de experienta in producerea iilor traditionale.

Borangic este singura afacere romaneasca care produce ii 100% romanesti. Fiecare pas din procesul de productie implica resurse locale, de la viermii de matase la razboaiele de tesut vechi de peste 100 de ani folosite la crearea iilor.

Cristina Niculescu are 53 de ani, locuieste in satul Stoenesti din Ramnicu Valcea si in urma cu 20 de ani a lucrat in domeniul bancar. Viata i s-a schimbat cand a citit despre „Drumul Matasii” si a pus bazele unei afaceri de familie in care a folosit dorinta de a lasa ceva in urma cu mostenirea mestesugurilor deprinse in perioada copilariei.

In 2007 a infiintat o plantatie de dud si a adus larve pentru viermii de matase de la Institutul de Sericicultura din Bucuresti.

Mestesugul tesaturilor a fost deprins din familie, in perioada copilariei cand lucra alaturi de mama la Colectivul Arta Populara. Ulterior, a cules informatii si povesti despre tehnica specifica de prelucrare a borangicului de la targurile de mestesugari si de la vecinii din sat.

Borangic este obtinerea firului depanat de pe gogosile viermilor de matase. Este produs si filat manual, apoi este prelucrat pana ramane doar fibra de matase folosita la tesut.

Mica afacere de familie a demarat timid: „am pornit in necunoscut, nu stiam ca vom reusi sa ajungem aici.” De altfel, o plantatie de viermi de matase este costisitoare: „viermii sunt pretentiosi, daca nu ai spatiu si mancare, nu poti sa te apuci de ea.” 

Crescatoria include aproximativ 40.000 de viermi de matase care trebuie hraniti la fiecare 30 de minute cu frunze de dud. Perioada de crestere a acestora este restransa la lunile mai – august, viermii au 5 stadii de crestere iar nivelul de hrana al acestora creste cu fiecare zi. Dureaza 30 zile pana cand ajung la ingogosare, timp in care li se ofera crengi de stejar in care isi creeaza coconul. In alte 10 zile, gogosile se intaresc, urmand sa fie culese, curatate de scame si uscate in etuva pentru a avea fire cat mai curate. 

Matasea naturala este una dintre cele mai vechi fibre textile din lume, cu inalt nivel ecologic. Echipa Borangic Niculescu, formata din rude si vecini din sat, prelucreaza firele prin razboaie traditionale de tesut cu vechime de 100 de ani.

• 

• 

In urma cu 20 de ani, afacerea a demarat cu un singur razboi de tesut si cu tesatura rips care era populara inainte de ’89. Firul de bumbac era extrem de scump asa ca borangicul este o solutie ecologica si mai avantajoasa pentru materia prima. 

In ateliere Borangic Niculescu – care pot fi vizitate cu un telefon in prealabil – veti gasi astazi 14 razboaie autentice de tesut, restaurate de maestri tamplari, fiecare razboi fiind specializat in producerea a diverse tipuri de produse: borangic, panza de casa, broderii sau braie.

„Poate pare usor acum dar am muncit pas cu pas. Numai noi stim cum am ajuns aici. Afacerea a crescut din nebunia mea si din a avea langa mine o persoana care m-a inteles – sotul.”

Doua dintre provocarile intalnite pe parcurs ameninta si astazi supravietuirea mestesugului: lipsa personalului pregatit si iile din China care sunt vandute la preturi mult mai mici.

Este o afacere in care este nevoie de multa rabdare iar recompensa se lasa asteptata. Dintr-o plantatie de dud se recolteaza dupa 4-5 ani. Dupa cresterea coconului, extragere, filare, urzit si navalit, se obtine firul de borangic iar de acolo mai sunt 2-3 saptamani pana cand produsul final este gata.

In trecut, fiecare parte din acest proces era repartizata unei gospodarii din sat iar colectivul functiona sub forma unui atelier de manufactura. Astazi, Borangic reuneste intreg procesul sub un singur acoperis.

De-a lungul timpului, au produs haine pentru designeri si branduri care isi pun eticheta pe produsul finit fara a mentiona sursa care a realizat sau gandit obiectul vestimentar. 

Pe langa partea de productie, creatiile Borangic poarta semnatura de designer a doamnei Niculescu care readuce inapoi o parte din motivele traditionale preluate de pe bluzele si stergarele pe care le-a vazut in copilarie. Majoritatea provin din Oltenia si din zona Moldovei.

„Luptam cu dificultatile de aici, cu greutatile de aici, cu taxele. Si altii ne… (n.r.: copiaza ideile), in loc sa fim noi sprijiniti, sa trecem mai usor peste ce avem de trecut. Ne chinuim sa existam, sa rezistam de la o luna la alta, e neplacut.”

• 

• 

Despre brandurile care copiaza sau fura ideile de design, doamna Niculescu spune ca: „Nu e bine ca se intampla. Dar nu exista un cadru legal care sa ii oblige. Normal, daca iei modelul si vrei sa faci ceva cu el, ar trebui sa beneficiez si eu, sa primesc bani pe care sa ii folosesc in firma. Noi avem planuri, ca sa putem sa mergem mai departe. Dar trebuie sa avem sustinere financiara care nu vine degeaba, vine pe eforturi si pe ceea ce oferim. Si avem ce oferi.”

Nu s-a gandit niciodata sa renunte pentru ca, mai mult decat o afacere, este un drum pe care isi imprima creativitatea si ADN-ul unui popor care a luptat sa-si pastreze autenticitatea in ciuda invaziilor din toate partile lumii.

„Greu a fost mereu dar nu m-am dat inapoi, am mers inainte. Nu e usor niciodata. Nu avem contracte sa zicem ca stam linistiti anul viitor, cum se facea inainte de 1989 cand erau contractari pe 2-5 ani. Noi nu stim de la o luna la alta ce va fi. Si nu e vorba despre mine, am 6 familii care lucreaza. Si nu dormim foarte linistiti.”

Deseori, sursele de trai provin din alte parti, precum pensia sotului: „Dar cati fac ca noi? Altul renunta. Poate chiar si copiii mei ziceau: „mami, dar dupa atatia ani de zile, nu ai reusit sa realizezi cat, poate a realizat altul facand altceva si castigand banii foarte rapid.”

Doamna Niculescu le multumeste celor care au renuntat sa cumpere produse din China, India sau Turcia si au revenit la artizanatul romanesc: „Cei care o mai fac in Romania, sunt de apreciat. Ar trebui sa avem putere financiara sa rasplatim mestesugarii si artizanii romani. Din pacate, treburile merg greu de la o luna la alta. Cine nu ar vrea sa le dam 1000 de euro pe luna? Trebuie la finalul ciclului sa fie si ceva financiar pentru ca trebuie sa traim, nu? Am ajuns sa le multumesc celor care se intorc dupa produsele noastre. Fara ei… ramaneam eu, faceam singura intr-un razboi aici. Insa mai sunt si alte persoane care traiesc din asta si imi doresc sa se simta bine ca fac asta.”

Pe site-ul Borangic puteti cumpara ii din borangic si panza, camasi si costume traditionale pentru barbati si copii, brauri, marame, esarfe, veste traditionale, stergare si semne de carte. Pagina de Facebook a brandului o gasiti aici.

Mai multe detalii despre povestea Borangic Niculescu in materialul video realizat de Andreea Tanasescu, La Blouse Roumaine, filmat de Speri Enescu si montat de Andreea Dumitru. Proiectul de cooperare culturala „Give Back Credit to the Heritage Communities” este co-finantat de Comisia Europeana prin programul Europa Creativa.

Multumim pentru sprijin.