Dupa un deceniu in care piata vanzarilor de arta s-a aflat in continua ascensiune si expansiune, Hollywood-ul a inceput sa produca filme care sa reflecte interesul crescut al publicului in istoria celor mai faimoase lucrari de arta.

Un exemplu perfect este filmul „Ultimul Vermeer”, disponibil pe platforma de streaming MAX. Din pacate, pelicula a fost lansata in perioada pandemiei si nu a beneficiat de promovarea pe care o merita la vremea respectiva. Insa va recomandam sa o urmariti, este un amestec perfect de divertisment si educatie, ecranizeaza un episod important din istoria artei.

Filmul spune povestea celui mai scump fals din istoria artei si care a starnit un scandal urias cu implicatii politice.

Scenariul este bazat pe o intamplare reala care a avut loc in 1942, in timpul ocupatiei Naziste din Olanda. Il are ca personaj principal pe Han van Meegeren, un pictor olandez care a devenit faimos pentru cele mai importante falsuri din istorie.

„Hristos cu femeia luata in adulter” era un tablou aparent semnat de Vermeer care a iesit in evidenta fata de alte lucrari atribuite maestrului olandez care a activat in secolul al XVII-lea. Ii lipsea lumina diafana caracteristica unui Vermeer si nu avea aceeasi atentie la detalii.

Aceste deficiente nu au contat pentru Reichsmarschall Hermann Göring, una din figurile centrale ale Partidului Nazist, care a cumparat tabloul pentru un pret record.

Pe de o parte, stilul de imitatie al lui van Meegeren a fost aproape impecabil si a reusit sa pacaleasca de multe ori cei mai mari experti ai vremurilor. In acelasi timp, in perioada razboiului, lucrari veritabile ale lui Vermeer nu erau expuse in public. Majoritatea muzeelor si-au ascuns colectiile pentru a nu fi distruse de atacurile militare.

Hermann Göring a schimbat 137 de tablouri pradate de Nazisti (estimate la aproape un milion de euro in anii ’40) pentru „Hristos cu Adultera” si l-a expus la resedinta din Carinhall, la 65 de kilometri de Berlin.

In 1943, Goring a ascuns colectia personala formata din 6750 de lucrari jefuite in timpul raidurilor, intr-o mina de sare din Austria. Doi ani mai tarziu, Fortele Aliate au intrat in mina de sare, au descoperit tabloul, au investigat pentru a descoperi de unde provine si au ajuns la Van Meegeren.

In mai 1945, Van Meegeren a fost arestat, a fost acuzat de frauda si cooperare cu inamicul, a fost trimis la inchisoare si catalogat drept colaborator Nazist si jefuitor al patrimoniului national olandez. In momentul in care a fost amenintat de autoritati cu pedeapsa capitala, a marturisit ca si-a petrecut toata viata imitand tablouri de Vermeer si Pieter de Hooch.

Pentru a-si demonstra nevinovatia, Van Meegeren a fost nevoit sa creeze „Iisus printre intelepti”, un tablou realizat in stilul lui Vermeer, de fata cu judecatorul, cu reporterii si cu martorii implicati. Procesul a inceput in iulie 1945 si finalizat in decembrie 1945 iar Van Meegeren a fost eliberat din inchisoare in februarie 1946. Ulterior, a fost considerat un fel de erou national.

Filmul ii are in distributie pe Guy Pearce in rolul lui Van Meegeren, pe Claes Bang in rolul avocatului si Vicky Krieps in rolul asistentei pictorului.

A fost regizat de Dan Friedkin si urmareste predominant modul in care Van Meegeren se straduieste sa-si demonstreze nevinovatia in tribunal. Prestatia lui Guy Pearce este delicioasa, satirizeaza anumite atribute extrem de elitiste ale dealerilor de arta, demonstrand in acelasi timp cat de superficiali pot fi cateodata expertii care lucreaza cu arta vizuala si care se lasa impresionati de starurile mari ale domeniului.

In film apare si Adrian Scarborough care il joaca pe Dirk Hannema, directorul Muzeului Boijmans von Beuningen din Rotterdam care a cumparat unul dintre falsurile lui Van Meegeren „Hristos la Emmaus”. Hannema argumenteaza ca tabloul pentru care Van Meegeren a fost arestat a fost pictat de Vermeer. In real, lucrarea face parte in continuare din colectia permanenta a muzeului desi a fost catalogata si recunoscuta drept un fals.

Tablourile „Hristos cu Adultera” si „Hristos la Emmaus” apar in film drept copii ale falsurilor, fiind refacute special pentru film.