Lavinia Fontana este o artista manierista din Bologna secolului al XVI-lea si inceput de secol al XVII-lea, considerata prima femeie pictorita de succes, care avea propriul atelier si care isi intretinea familia din aceasta profesie. A fost redescoperita recent de istoricii de arta — sub influenta miscarii feministe — pentru panzele sale ambitioase, adesea de marimi impresionante si cu reprezentari de nuduri feminine. Nudurile erau un subiect extrem de greu de abordat de catre femeile de artist in perioada Renasterii, fiind considerat inacceptabil din punct de vedere social ca femeile sa fie expuse la nuditate. 

In prezent, artistei ii este dedicata cea mai mare expozitie de pana acum in Dublin la Galeria Nationala a Irlandei. Expunerea include peste 60 de picturi si desene, unele dintre acestea nu au mai fost expuse vreodata, iar altele nu au fost vazute de catre un public numeros de cel putin 150 de ani, de cand au fost scoase din flacarile incendiului de la Palais Royal din Paris din timpul Revolutiei Franceze. 

Expozitia de la Dublin a fost denumita „Lavinia Fontana: Trailblazer, Rule Breaker” si se deschide pe 6 mai. Este cea mai mare prezentare retrospectiva a artistei manieriste si prima expozitie cu lucrarile ei din ultimii 20 de ani. 

Dintr-un numar de 130 de picturi care i-au fost atribuite pana acum, aproape jumate dintre ele se afla in expozitia de la Dublin. Cea mai ambitioasa pictura a artistei este piesa centrala a expozitiei. Are 3 metri lungime si a fost realizata in 1599, reprezentand un numar impresionant de personaje si detalii. 

Parcursul lucrarii este legat de Revolutia Franceza, cand a fost aproape arsa de catre revolutionari in timpul incendiului de la Palais Royal din 1798. A fost salvata in ultimul moment alaturi de alte opere de mici dimensiuni. In 1799 a intrat in colectia Galeriei Nationale a Irlandei cand era extrem de afectata de incendiu si acoperita de un strat gros de fum. A ramas in depozitul muzeului timp de 150 de ani si a avut parte de mici actiuni de curatare.

Recent, pictura a fost restaurata complet si va fi expusa pentru prima data intr-un cadru muzeal in noua versiune care scoate in evidenta detalii greu de observat anterior. Lucrarea a dus la redescoperirea practicii artistei si a relatiei cu patronii sai. 

O parte din cercetatorii care au lucrat la expozitie sunt de parere ca regele si regina reprezentate de Fontana sunt de fapt ducele si ducesa de Ferrara, unii dintre cei mai importanti patroni ai artistei.

Dincolo de cariera artistica, Fontana este cunoscuta cel mai bine datorita vietii sale impresionante. A fost prima femeie care era recunoscuta ca artista profesionista in Italia — spre deosebire de alte artiste care au creat inaintea ei, a lucrat in afara unui cadru judiciar sau a unei manastiri — si a reusit sa-si intretina sotul si copiii cu banii castigati din vanzarile operelor sale.

Fontana a realizat majoritatea lucrarilor sale in cadrul unor comenzi pentru papi si patroni italieni si a fost de asemena prima pictorita cunoscuta pentru reprezentarile sale de nuduri feminine. Artista s-a nascut la Bologna in 1552 in familia lui Prospero Fontana, un artist de succes in regiune, proeminent in societatea bologneza si student al lui Ludovico Carracci. Datorita tatalui ei i se datoreaza interesul pentru pictura, acesta pregatind-o pe Lavinia in atelierul lui. Astfel, faptul ca s-a nascut ca fiica a unui pictor i-a permis sa devina artista intr-o epoca in care femeile artiste nu erau acceptate de catre societate.

Bologna era un oras important in Europa secolului al XVI-lea si a devenit un mediu ideal pentru dezvoltarea artistica a pictoritei, alaturi de sustinerea familiei sale. Orasul gazduia cea mai veche universitate de pe continent si era condus de un arhiepiscop cu atitudini liberale atat fata de artisti, cat si fata de femei. De asemenea, tatal ei i-a aranjat o casatorie prin care sotul artistei sa-i sprijine cariera si care sa negocieze cu clientii in numele ei — femeile erau impiedicate in secolul al XVI-lea sa-si negocieze munca si banii in mod direct. 

Prin urmare, Fontana s-a casatorit cu Gian Paolo Zappi, un barbat cu o pozitie sociala buna, dar cu venituri reduse. In contractul lor de casatorie — care poate fi vazut si in cadrul expozitiei de la Dublin — s-a stipulat printre altele ca Zappi trebuie sa o sprijine pe sotia sa in urmarirea unei cariere profesionale, un lucru neobisnuit pentru societatea vremii. Sotul ei devenind in acest fel un agent al acesteia. 

Fontana a fost o artista prolifica, lucrand in cea mai mare parte a timpului, chiar daca a fost insarcinata de 11 ori in 17 ani, intre 1678 si 1595. Ceea ce inseamna ca a fost insarcinata in cea mai mare parte a vietii sale profesionale, un lucru cu care barbatii artisti nu s-au confruntat si care nu i-ar fi impiedicat sa picteze. 

Artista ignora de cele mai multe ori recuperarea postnatala recomandata si se intorcea rapid in fata panzei pentru a-si putea intretine familia. In aceasta perioada a realizat o serie de lucrari de dimensiuni mai mici care au facut-o faimoasa in societatea bologneza. Printre personalitatile reprezentate se numara nobili si oameni instariti importanti din Bologna — printre care si membri din familia Borghese —, la inceput pictand barbati, iar mai tarziu, dupa anii 1580, a inceput sa picteze si femei, mai ales de vita nobila. 

A pictat mai multe portrete feminine decat oricare alt artisti ai vremurilor, fiind interesata mai ales de detaliile hainelor si a bijuteriilor. Artista imprumuta uneori accesoriile si bijuteriile celor portretizati pentru a le studia si a le reprezenta cat mai exact in lucrarea finala. De asemenea, Fontana era interesata si de stiinta si literatura si participa in jurul anilor 1570 la cursurile Universitatii din Bologna. A fost trecuta in listele institutiei drept una dintre „doamnele cu doctorat —  donne addottrinate”. 

Unul dintre biografii de secol al XVII-lea al artistei, Carlo Cesare Malvasia, scria ca „Toate doamnele din oras se inghesuiau sa o caute, considerandu-se norocoase sa o vada pe strazi sau sa aiba intalniri in compania tinerei virtuoase; nu exista nimic mai important decat sa fie portretizate de ea”. Tot Malvasia mentiona in scrierile sale ca Fontana castiga la fel de bine ca si Anthony Van Dyck sau Justus Sustermans, unii dintre cei mai bine platiti portretisti flamanzi de la vremea respectiva. 

La sfarsitul anilor 1590, artista s-a mutat la Roma unda a lucrat ca portretista pentru Papa Paul al V-lea. In aceasta perioada a pictat si „Viziunea Sfantului Iacint” (1599) care este primul tabloul de altar realizat de o femeie si expus in mod public in Roma. 

La scurt timp dupa venirea la Roma, Fontana a a obtinut patronajul familiei Buoncompagni, din care facea parte si Papa Grigore al XIII-lea. Ulterior a devenit portretista oficiala a Vaticanului, avand o cariera prospera si in cadrul societatii romane, fiind decorata cu diverse onoruri de catre oficialitatile vremii, printre care si o medalie de bronz cu portretul ei, realizata de Felice Antonio Casone. Spre finalul vietii sale a fost aleasa ca membru al Accademia di San Luca din Roma, cea mai importanta institutie artistica de la vremea respectiva. A murit in 1614 si a fost inmormantata in Bazilica Santa Maria sopra Minerva din Roma.

Expozitia „Lavinia Fontana: Trailblazer, Rule Breaker” este curatoriata de Aoife Brady si poate fi vizitata pana pe 27 august 2023. Pretul unui bilet intreg este de 16,2 euro, fiind disponibile si variante reduse pentru pensionari si studenti si gratuitate pentru copii. Mai multe detalii aici. 

Mai multe despre contextul femeilor artiste puteti afla din articolele de mai jos.