In week-end-ul trecut a intrat in cinematografele din Romania filmul „Elvis”, un adevarat spectacol vizual in regia lui Baz Luhrmann, care exploreaza povestea vietii si carierei lui Elvis Presley, in special prin prisma relatiei pe care regele rock’n’roll-ului a avut-o cu managerul lui.

Elvis este jucat de Austin Butler in timp ce managerul lui misterios, colonelul Tom Parker este interpretat de Tom Hanks intr-o transformare spectaculoasa. Filmul se concentreaza pe relatia complicata, complexa si dinamica dintre cei doi pe o perioada de peste 20 de ani, de la ascensiunea lui Elvis pana aproape de punctul culminant al carierei sale, avand in fundal peisajul cultural american care trecea prin schimbari profunde, o parte dintre acestea fiind instigate de Elvis si managerul lui. In centrul acestui conflict se afla unul dintre cei mai importanti oameni din viata lui Elvis, Priscilla Presley care este jucata de Olivia DeJonge.

Alaturi de Butler, Hanks si DeJonge, mai joaca Helen Thomson in rolul lui Gladys, mama lui Elvis, Richard Roxburgh in rolul lui Vernon, tatal lui Elvis, Luke Bracey il joaca pe Jerry Schilling, Natasha Bassett pe Dixie Locke, David Wenham pe Hank Snow, Kelvin Harrison Jr. in rolul lui B.B. King si Kodi Smit-McPhee (din „The Power of Dog”) in rolul lui Jimmie Rodgers Snow.

Luhrmann si directorul lui de casting au avut un job extrem de complicat deoarece au trebuit sa aleaga actori care sa interpreteze o serie de artisti muzicali emblematici precum Rosetta Tharpe, Little Richard, Arthur Crudup sau Willie Mae „Big Mama”.

Desi Luhrmann este profund implicat in fiecare aspect al creatiilor sale cinematografice, lucrand mereu cu aceeasi echipa creativa si tehnica, scriind scenariul, fiind producator si foarte implicat in decoruri si costume alaturi de sotia sa, Catherine Martin, care ii semneaza costumele pentru toate filmele sale, filmul este considerat de presa americana ca fiind atipic pentru regizorul de origine australiana. O recenzie din publicatia americana Variety claseaza filmul ca fiind „nu indeajuns in stilul lui Baz Lurhmann, este un film profund biografic centrat pe povestea vietii lui Elvis” si remarca o departare de stilul estetic maximalist si escapist pentru care Luhrmann a devenit celebru.

Intr-un interviu acordat publicatiei Vogue, Priscilla Presley a declarat ca a fost foarte implicata in procesul creativ al lui Luhrmann, fiind atenta in special la firul narativ, la aspectul costumelor, machiajelor, parului si al decorului. Astfel, filmul a fost descris de fosta sotie a lui Elvis ca fiind o ilustrare aproape perfecta a unor momente care s-au intamplat in realitate. 

Filmul este bazat pe o poveste reala si condenseaza toata viata lui Elvis in 159 de minute. Include toate momentele cheie: cand a fost descoperit in 1954, impactul cultural pe care l-a avut la primele aparitii pe scena, revenirea lui din 1968, concertele din Las Vegas si ultimii ani ai vietii sale, in 1977 cand a decedat la varsta de 42 de ani.

Filmul este narat de vocea colonelului Parker care adauga o alta dimensiune experientei cinematografice si structurii povestii. Luhrmann a declarat pentru GQ ca „filmul este o poveste despre industria showbizului, dar si despre SHOW. Nu este doar despre ce a facut Elvis, este povestea Americii din anii ’50, ’60 si ’70 iar el este in centrul culturii aceleia, pentru tot ceea ce a fost bun, rau si urat.”

Pentru Olivia DeJonge, procesul de transformare in Priscilla Presley dura cate 3 ore si jumatate in fiecare zi.

DeJonge a declarat pentru Elle Australia ca „parul era o nebunie totala, era o peruca peste alta, ma simteam de parca as avea inca un cap peste al meu. Transformarea se intampla cand imi puneam acea peruca uriasa, double-decker cum o numim noi. In plus, contau foarte mult genele false. Pentru gene am facut foarte multe probe si le-am pastrat dupa filmari, sunt un pic dezgustatoare dar la momentul respectiv, am simtit de parca as avea un membru in plus.”

Pentru Butler, procesul de lucru la rolul lui Elvis a durat 2 ani de studiu si repetitii, lectii de canto, de dans si de gestica in care a invatat sa imite fiecare tic al lui Elvis in cel mai mic detaliu. 

Desi inaintea castingului pentru Elvis nu era nici dansator si nici cantaret profesionist, Lurhmann a declarat ca Butler canta toate piesele din tineretea lui Elvis pe care le veti auzi in film. In plus, dupa primele proiectii ale filmului, Butler a primit aprecieri din partea criticilor de specialitate pentru modul in care a reusit sa redea miscarile frenetice din solduri si genunchi care l-au transformat pe Elvis intr-un sex-simbol.

Munca la personajul grandios al lui Elvis a avut 2 pasaje ritualice: inainte de filmari a avut o intalnire cu Priscilla Presley si fiica ei, Lisa Marie iar prima proiectie pentru familia lui Elvis a marcat finalul rolului sau. Butler a declarat pentru Elle ca „in momentul in care Priscilla si Lisa au vazut filmul si le-a placut, abia atunci m-am relaxat pentru canu stiam daca o sa le placa”. 

Butler le-a cunoscut pe urmasele lui Elvis cu cateva zile inainte de inceperea filmarilor iar Priscilla i-a spus ca „ai de mers in niste pantofi mari. La care eu i-am raspuns „Stiu!” iar ea m-a luat in brate si mi-a zis „Ai tot sprijinul nostru.”

Luhrmann a adaugat ca pentru transformarea lui Butler in Elvis, cel mai important aspect a fost parul. Intr-un interviu cu Kevin McCarthy, regizorul australian a declarat ca „am 4 reguli la mine in companie: comunicare, transport, cazare si par. Parul este un motiv importante pentru ca te poate pune la pamant si nu puteti sa va imaginati cat de multa munca este pusa in monitorizarea transpiratiei si a parului, si in crearea parului perfect. Aveam momente in care spuneam „gata, parul a vorbit, avem ce trebuie, putem filma.”.

Designerul de costume Catherine Martin a lucrat indeaproape cu reprezentantii lui Elvis, cu o parte din designerii care i-au creat hainele originale si a studiat arhivele de la Graceland, Memphis si Tennessee. Pe langa hainele propriu-zise, a trebuit sa inteleaga psihologia din spatele lui si ce anume spuneau anumite detalii despre copilaria lui Elvis si relatia cu familia lui.

Intr-un interviu acordat Variety, Martin a explicat ca exista 2 tipuri de costume in film: recreatii ale unor costume care au existat si tinute fictive care sintetizeaza hainele din garderoba lui Elvis.

In total, Austin Butler a purtat 90 de costume diferite pentru transformarea in Elvis. Pentru a-i permite sa faca toate miscarile de dans pe care le executa regele rock’n’roll-ului pe scena, fiecare tinuta trebuia sa fie deopotriva precisa si frumoasa dar si practica, utilizand materiale moi sau elastice. 

Designerul a colaborat cu echipa Kim and Butch Polston de la B&K Enterprises din Charleston care a recreat cu exactitate tinutele de scena ale lui Elvis din anii ’70. Au redat inclusiv broderiile personalizate cu initialele lui si captuseala fiecarui costum, cusute manual de Gene Doucette care i-a cusut toate costumele lui Elvis.

A lucrat indeaproape si cu Bill Belew, care ii crea costumele lui Elvis in anii ’60-’70 si care a fost responsabil pentru costumul din piele, cu gulerul ridicat in stil Napoleon care a devenit omonim cu stilul lui Elvis in anii respectivi si in costumele de Halloween care l-au imitat ulterior.

De asemenea, alte elemente remarcabile din garderoba lui Elvis care au fost nelipsite si au creat provocari mari pentru Martin si echipa de costumieri: pantalonii evazati, o salopeta din piele de cap care a fost recreata in piele de vaca, camasile din dantela. Pentru prezent, toate aceste elemente par aparent banale si sunt asociate cu o anumite perioada a secolului trecut insa ceea ce numim „look-ul lui Elvis” este un concept inventat in intregime de el. Intr-un interviu acordat publicatiei Vogue, Martin a declarat ca „unul dintre lucrurile pe care le-am vazut in arhiva Graceland e faptul ca exista o lume intreaga care l-a format pe Elvis. Ambii parinti au fost rezultatul Marii Depresii iar tatal lui pastra fiecare factura, fiecare cec care ajungea la banca. Am observat o simplitatea financiara din care a provenit si cat de extraordinare erau alegerile lui vestimentare in acest context, prin faptul ca el si-a creat propriul look in intregime. El a trait in vremuri in care nu existau stilisti si oameni care iti construiau imaginea. A fost vorba despre Elvis si un look pe care si l-a creat singur.”

Stilul lui Elvis a evoluat simultan cu cariera lui, intre anii ’50 si ’70 iar rockstarul si-a creat un stil specific pentru fiecare perioada in parte. Din zona adolescentei sale a aparut „Rockabilly Elvis”, urmat de „Army Elvis”, „Elvis, barbat de familie”, „Elvis la Hollywood” in camasi inflorate de vacanta si parul lucios, dat pe spate si versiunea cea mai cunoscuta: „Vegas Elvis” cu salopetele de piele incrustate cu pietre stralucitoare.

In total, filmul are peste 9.000 de costume dintre care 90 au fost Elvis si 25 pentru Priscilla care a fost imbracata de Prada si Miu Miu, colaboratorii preferati ai lui Luhrmann.

Despre stilul Priscillei, Martin a spus pentru Vogue ca  „am vrut sa aratam publicului modern faptul ca ea este un style icon. Si am cazut de acord ca trebuie sa utilizam un designer contemporan pentru a reinterpreta trecutul intr-un mod relevant pentru astazi, astfel ca alegerea naturala a fost Prada si Miu Miu (n.r. un brand detinut tot de Miuccia Prada)”.

Influenta mamei lui Elvis in viata artistului e vizibila in fiecare costum recreat: „in scena mortii mamei lui Elvis, cand sta la ea in sifonier, se poate observa legatura clara dintre camasile lui de dantela si cele ale mamei lui. Ei aveau o relatie atat de speciala. Intr-un fel, Elvis a proiectat un simt al masculinitatii care era oarecum coplesitor, dar multe dintre alegerile lui vestimentare aveau o feminitate si o extravaganta. Cred ca abilitatea de a conecta la latura lui feminina a venit din iubirea pe care i-o purta mamei lui.”