O povestire necunoscuta a lui Truman Capote a fost publicata pentru prima data zilele trecute. Povestirea Another Day in Paradise este despre o americanca care traieste in Sicilia
O nuvela necunoscuta pana acum a lui Truman Capote, descoperita scrisa in creion intr-un caiet, apoi descifrata si transcrisa cu grija.
„Capote este, as spune, probabil unul dintre cei mai buni cinci scriitori de povestiri scurte din secolul XX”, a declarat Andrew F Gulli, editor al revistei Strand Magazine, care a descoperit povestirea si a gasit si alte lucrari pierdute ale unor maestri recunoscuti.
Capote, care a murit la varsta de 59 de ani in 1984, este cunoscut mai ales pentru nuvela Breakfast at Tiffany’s (1958) si pentru „romanul de nonfictiune” In Cold Blood (1966), precum si pentru prietenia sa stransa cu Harper Lee, autoarea romanului clasic To Kill a Mockingbird (1960).
Povestirea recent descoperita a lui Capote, Another Day in Paradise, se refera la un moment din viata nefericita a lui Iris Greentree, o americanca care locuieste intr-o vila din Sicilia. In ciuda frumusetii locurilor in care se afla, Greentree devoreaza revista Time pentru a gasi imagini de acasa si o intalneste pe doamna Daphne Beatty-Bayliss, o britanica „imensa” care conduce doi pudeli cu „lese de rinocer”.
Menajera, Giovanna, o simte pe „signorina” ca fiind „o batrana nebuna. Nebuna si rea, zgarcita si bogata” si se afla intr-un permanent conflict cu ea. Greentree nu impartaseste aceasta judecata, notand: „Nu, nu, nu: „Care este cel mai invizibil obiect din lume? Un american fara bani”.
Povestea nu este una fericita, dar este bogata in descrieri, evocand o scena luxurianta in care o cafea-latte prost facuta poate face ca „laptele de capra sa coaguleze cerul”.
Data la care Capote a scris povestea este mult mai putin evidenta.
Intrebat de ce crede ca povestea nu a fost publicata, Gulli a spus: „Lucrarile care au ajuns sa plateasca facturi pentru autori nu erau povestiri scurte. Erau romane. Dar unii autori excelau cu adevarat la povestiri scurte si le placea sa le scrie, iar Capote a fost unul dintre acei oameni. Si daca gasesti ceva finalizat de Capote, poti conta pe faptul ca este ceva foarte, foarte satisfacator.
„In mai multe corespondente spunea ca ii plac povestile pentru ca il obliga sa fie succint. Il fortau sa scrie ceva foarte distractiv, intr-un pachet foarte mic. Cand venea vorba de povestiri scurte, cu Truman Capote, stiai ca vei primi ceva de o calitate foarte buna.Am fost surprins ca aceasta [povestire] nu a fost publicata.”
Gulli a gasit povestirea in documentele de la Biblioteca Congresului din Washington.