Urban.ro continua sa va prezinte preferintele culturale ale unora dintre cei mai creativi oameni din industria de publicitate. Ei se afla in spatele unor branduri si campanii mari din Romania, dar ii cunoasteti rareori prin perspectiva intereselor lor de dincolo de job.
Stim ca marturisirile lor va vor inspira sa vedeti noi filme, sa descoperiti carti noi care i-au impresionat si pe protagonistii acestei rubrici sau sa descoperiti noi evenimente culturale.

Dana Nae Popa Owner, Managing Director Agentia pastel, Presedinte UAPR

Cum te ajuta in profesia ta referintele/ cunostintele din cultura urbana, din filme, teatru, muzici?

Cultura urbana nu e doar o sursa de inspiratie, ci mai degraba un spatiu in care ma simt vie, curioasa, atenta. Filmele, teatrul, muzica, toate ma ajuta sa raman conectata la oameni, la emotii, la ce se intampla cu adevarat dincolo de brief-uri, prezentari si toate cele de zi cu zi ale meseriei mele.
De multe ori, nu iau idei concrete de acolo, ci o stare, o intrebare care ramane cu mine. Uneori o piesa de teatru imi da o perspectiva noua asupra unei tensiuni de brand. Alteori, o replica sau un vers devin ganduri care apar fara sa-mi dau sema intr-o prezentare.
Pentru mine, cultura urbana e cel mai fidel barometru al societatii reale. Filmele independente, muralurile din oras sau versurile dintr-un trap romanesco spun mai multe despre anxietatile si aspiratiile generatiei Z decat multe articole sau research-uri pe subiect. In profesia mea, acestea imi dau directia, pentru ca trendurile vin si pleaca, dar emotiile si starile raman.
Dar, dincolo de toate, cultura urbana ma tine ancorata. Intr-o lume in care putem aluneca usor in formule, in ce „merge”, in ce „se cere”, mi se pare esential sa cautam aceste zone de sinceritate si emotie care ne aduc inapoi la ce conteaza: oameni care cauta sens, nu doar solutii.

Ai un film preferat?
E greu de ales doar un singur film, dar pentru ca am revazut recent Forrest Gump il voi nominaliza pe acesta.
Forrest Gump e filmul meu preferat nu doar pentru povestea lui, ci pentru felul in care iti aminteste ca viata are un fel de a te surprinde mereu, daca ramai deschis.
Forrest nu e un erou in sensul clasic, dar e curat in intentii, prezent in ce i se intampla, si cel mai important, mereu atent la oameni. Asta imi place si mie sa caut in proiecte, in echipe, in viata de zi cu zi, acea doza de sinceritate, de simplitate, de bunatate.
De multe ori, filmul acesta imi reaminteste ca nu trebuie sa fii cel mai rapid, cel mai destept, cel mai in pas cu trendurile. Ci doar sa fii acolo, autentic, sa asculti, sa mergi mai departe. Si, cateodata, poate chiar sa lasi ceva bun in urma, chiar daca e extrem de greu sa facem asta.

O melodie care te scoate din depresie sau te motiveaza la birou/ sport?
Nu am o memorie buna cand vine vorba de nume de artisti, melodii, albume etc. Dar am o memorie care conecteaza stari, trairi, emotii, momente cu muzica pe care am ascultat-o atunci. Si, pentru ca din fericire exista aplicatii care sa-mi ajute si memoria numelor, de cativa ani am un playlist urias format din melodii pe care le-am ascultat in diferite momente ale vietii. Ma intorc la acest playlist atunci cand vreau sa ma concentrez, cand am un drum lung cu masina sau cand, pur si simplu, vreau sa retraiesc o anumita emotie. E un fel de jurnal muzical cu muzica de toate felurile. Pentru ca sunt deja sute de melodii, o sa va spun povestea primei si a ultimei dintre ele.
Prima melodie din playlist este

Aceasta piesa imi aduce aminte de unul dintre cele mai bune traininguri de negociere la care am participat. Era artista preferata a trainerului si ne punea la pauza Florence + The Machine. Apoi, cativa ani mai tarziu am vazut-o la Electric Castle si am inteles de ce.
Ultima piesa din playlist este

O puteti asculta in filmul „Bridget Jones: Mad About the Boy”, iar aceasta piesa a ramas in playlistul meu pentru ca imi aduce aminte de o seara speciala petrecuta cu niste persoane speciale.

Ai evenimente culturale pe care le urmaresti in fiecare an: expozitii sau anumite gale de premiere, de la noi sau international…
Ma bucur ca multe expozitii, evenimente culturale, festivaluri, gale etc au devenit deja traditie si la noi. Si pentru ca imi place sa experimentez, sa testez mereu ceva nou, nu pot spune ca exista ceva anume pe care sa vreau sa il bifez an de an. Am un program destul de intens si imi place sa am in viata mea spontaneitate si efervescenta, de aceea, de cele mai multe ori vad valoare atat intr-un Festival cu traditie precum George Enescu, cat si intr-un eveniment cultural local. Si, nu de putine ori, am fost la camine culturale din localitati micute unde am aplaudat artistii de acolo. Prin vacante, m-am surprins de multe ori oprindu-ma sa vizionez un spectacol intr-o limba pe care nu o intelegeam, dar imi placea sa traiesc si sa simt efortul, energia, emotia si dragul cu care artistii interpretau.

Care e cartea ta preferata?
Cartea mea preferata este Omul in cautarea sensului vietii, de Viktor Frankl. M-a facut sa inteleg ca, indiferent ce ni se intampla, avem mereu libertatea de a alege cum raspundem. Nu e o carte care iti da solutii, ci una care te lasa cu intrebari bune. M-a ajutat sa vad altfel momentele grele, dar si pe cele de zi cu zi. Sa-mi amintesc ca sensul nu e ceva ce gasesti gata facut, ceva ce primesti sau visezi, ci ceva ce construiesti, uneori chiar fara sa-ti dai seama.

Ce podcasturi urmaresti si ni le recomanzi?
Imi place sa ascult Huberman Lab, mai ales pentru cum reuseste sa explice stiintific lucruri care ne afecteaza direct viata de zi cu zi, precum somnul, concentrarea, motivatia, stresul si multe altele. Avem multi fani ai podcastului si la birou, asa ca ajunge uneori sa devina si subiect de conversatie intre colegi.

De asemenea, nu am cum sa nu ascult si Efectiv Podcast. Este un podcast pe care l-am lansat impreuna cu colegii mei de la pastel. Ne-am propus sa aducem la acest podcast oameni de bine, care fac bine si care vorbesc despre bine si efectele sale in diverse domenii. E un proiect de suflet care speram sa inspire si sa convinga cat mai multa lume ca binele trebuie cautat si aplaudat.

Ne poti spune o carte care sa ne ajute pe fiecare dintre noi fie in profesie, fie in viata noastra privata?

In ultima perioada, am inceput sa prioritizez lecturile pentru care am primit cel putin 2 recomandari. Asa s-a intamplat si in cazul cartii pe care o mentionez aici. O carte care mi-a ramas cu adevarat in minte este „4000 de saptamani” de Oliver Burkeman. Nu e o carte de time management clasic, ci mai degraba o invitatie sa te gandesti ce faci, de fapt, cu timpul tau si cu viata ta. Titlul vine de la media de viata a unui om — 4000 de saptamani — si e un reminder puternic ca timpul nostru e limitat, deci merita sa fim mai atenti la cum il folosim.
Nu e o carte despre cum sa faci mai mult, mai repede, ci despre cum sa alegi ce conteaza cu adevarat.
Mie personal mi-a dat un reset bland. Nu pot spune ca am devenit brusc foarte zen sau ca am toate raspunsurile, dar m-a ajutat sa-mi pun intrebari importante si sa fiu un pic mai atenta la ce aleg sa pun pe primul loc. Sunt inca in procesul de „reprioritizare”, dar simt ca sunt pe un drum mai constient.

E un trend de life style al acestui an care ti-a atras atentia in mod special?
Un trend care mi-a atras atentia in ultima vreme este slow living. Nu ca o moda, ci ca un semn ca tot mai multi oameni incep sa-si doreasca un alt ritm, unul mai firesc, mai atent, mai aproape de ce conteaza cu adevarat pentru fiecare dintre noi.
Mi se pare interesant cum aceasta tendinta apare in paralel cu viata noastra tot mai digitalizata si grabita. Poate tocmai de aceea prinde, pentru ca este o forma de rezistenta blanda la presiunea de a face mereu mai mult, mai repede.
Slow living nu inseamna neaparat sa te muti la tara sau sa renunti la cariera, ci mai degraba sa inveti sa-ti lasi loc pentru respiratie. Pentru ritualuri mici, pentru conversatii reale, pentru a nu trai totul pe pilot automat. Si cred ca, intr-un fel, e si o forma de curaj, aceea de spune „nu” agitatiei fara sens si „da” unui stil de viata mai asezat, mai constient.

Daca ar fi sa numesti o trasatura din caracterul tau pentru care esti recunoscatoare ca te-a dus in viata pe un drum bun, care ar fi acea trasatura?
Optimismul autentic, nu cel fortat sau ambalat frumos pentru retelele sociale, ci felul acela sincer de a privi partea plina a paharului, chiar si atunci cand pare ca mai are doar cateva picaturi.
Am crescut cu ideea ca e important sa ma bucur de ce am, nu sa ma plang pentru ce-mi lipseste. Si cumva, asta s-a transformat intr-un stil de viata. Fie ca e vorba de viata personala sau de proiecte de la birou, daca exista macar 1% sanse sa iasa bine, acolo se duce atentia mea. Nu pentru ca ignor realitatea, ci pentru ca stiu cat de mult conteaza perspectiva din care alegi sa privesti lucrurile.
Optimismul nu inseamna naivitate, ci increderea ca merita sa incerci, sa speri, sa investesti energie in ce ar putea merge bine. Si uneori, acel 1% chiar face toata diferenta.