Cum exista filmele de duminica dupa amiaza pentru doamne si domnisoare (genul de comedioara care nu-ti pune foarte mult mintea la incercare si finalul e intotdeauna motivatonal), asa exista si filmele de week end pentru barbati – action movie cu final fericit.

In aceasta categorie avem din acest week end “Angel Has Fallen”, un film cu o distributie clasica si un subiect pe care l-ati vazut reinterpretat de multe ori: presedintele Statelor Unite (Morgan Freeman) este victima unui atentat, iar seful securitatii, fosta garda personala a presedintelui (Gerard Butler) e acuzat de complicitate. Spectatorii stiu ca seful securitatii e dintre cei buni si participa alaturi el, printre multe gloante si urmariri, la descoperirea celor care au atentat la viata presedintelui.

Filmul vinde exact ceea ce si-a propus: divertisment si adrenalina de week end, nimic mai mult, dar e un prilej pentru noi sa ne uitam la cum au fost prezentati presedintii americani in productiile de la Hollywood.

Rolul de presedinte american in filmele de la Hollywood ca o forma de a transmite mesaje de propaganda, prin auto ironie.

Cu foarte mult inainte ca Barack Obama sa devina primul presedinte de culoare al Statelor Unite, cinematografia a promovat presedinti interpretati de actori de afro-americani. Primul a fost comediantul Richard Pryor care in 1977 a facut un monolog in care era Presedintele Americii, show-ul a fost transmis la NBC, iar presedintele de culoare a fost… “o gluma buna”.

In anii ‘60 un la fel de bun prilej de glume in cinematografie a fost ideea ca o femeie sa devina presedintele Americii. Asa ca la Hollywood a fost un film usurel de week end cu o doamna presedinte si un sot care e PRIM GENTLEMAN de care se rade mult. “Kisses for the president” se numea filmul.  50 de ani mai tarziu, America a fost la un pas sa o aiba drept presedinte pe doamna Hillary Clinton.

Sociologii spun ca un pas important in campania de a-i obisnui pe americani cu gandul ca ar putea avea un presedinte de culoare l-a avut serialul “24”, care in primul sezon din 2001 avea drept subiect salvarea vietii unui senator american, intr-o aministratie condusa de un presedinte de culoare interpretat de Dennis Haysbert(in sezoanele urmatoare in locul presedintelui mort este ales fratele lui). In 2008 cand Obama candida la prezidentiale, serialul “24” era cel mai vizionat serial de televiziune din America si fusese vandut in 23 de tari, iar strategi politici spuneau ca e un semn bun pentru rezultatele alegerilor. Cativa ani mai tarziu, actorul care il interpreta pe personajul principal Jack Bauer – Kiefer Sutherland a devenit e insusi interpretul presedintelui SUA in serialul difuzat de Netflix pe nume “Designated Survivor”.

Intre timp au fost presedinti SUA, in filme desigur, actori ca Jammie Foxx in 2013 in  “White House Down”, Samuel L Jackson 2014 – in filmul “Big Game”, Danny Glover in 2009 in filmul “2012”, sau doamna Oprah Winfrey (cu mult inainte de a incepe lumea sa faca lobby pentru ca ea sa candideze) in 2004, intr-un serial CBS pe nume “Century City”.

Argo, Wag the Dog – filme in care pare ca recuperam istoria, dar spalam imaginea

Pe granita fina dintre realitate si fictiune, adica “filmele inspirate de fapte reale”, manipularea si propaganda politicii prezidentiale americane se face foarte bine simtita. CIA are din 1990 un birou special dedicat industriei filmului al carui scop este sa construiasca imaginea agentiei in ochii publicului larg. Asa se face ca un film ca Argo a fost curatat si imbunatatit in contextul noilor politici. 

Argo este despre 66 de ostatici americani in Iran eliberati pe vremea presedintelui Jimmy Carter printr-o operatiune CIA in care ostaticii au devenit membrii unei presupuse echipe care face un fim SF. In viata reala seful operatiunii a fost un latino american – Antonio Mendez (cartea lui a fost inspiratie pentru film), in cinema rolul lui a fost preluat de Ben Afleck, mai strategic pentru politica si mai pe placul audientei. Filmul a castigat Oscarul pentru cea mai buna pelicula, premiul a fost anuntat via o transmisie live de la Casa Alba de catre Michele Obama – pe atunci prima doamna SUA. 

Wag the Dog  este un film fictiune despre un presedinte american care e implicat intr-un scandal sexual si, cu o echipa de strategi, inventeaza un razboi in Albania pentru a muta atentia publicului de la scandal. Filmul a avut premiera in 97, iar un an mai tarziu cand scandalul Monica Lewinski a iesit la iveala, iar presedintele Clinton era acuzat ca a distrus o afacere farma din Africa doar pentru a distrage atentia de la scandalul sau, Wag the Dog a disparut de pe piata. A reaparut cativa ani mai tarziu, si e deja un film cult.

Alegeti Lincon, All The president Men, The West Wing daca vreti sa vedeti un film bun cu si despre un presedinte american

Doar in cinematografia americana sunt peste 300 de filme cu si despre presedinti americani, reali sau fictionali, iar trasaturile de caracter pe care scenaristii le-au pus pe personajul acesta au fost dintre cele mai diverse si mai apropiate de nevoile publicului la momentul lansarii filmului: sarm si sex appeal prin Michael Douglas in “The American President”, cand americanii erau nostalgici dupa familia Kennedy, nebuni obsedati de putere (dar prezentati intr-o nota comica, sa lasam loc de intors la protestele patriotilor) Gene Hackman in “Absolute Power” sau Jack Nicholson in “Mars Attacks!”, afemeiati si pusi pe distractie Bill Murray in “Hyde Park on Hudson”(la catva ani dupa scandalul Clinton- Lewinski, cand trebuia relaxata populatia pe subiect), sarlatani cu charisma – John Travolta in „Primary Colors”.

Dar daca vreti sa vedeti un film realizat exceptional, cu inside istoric si politic, cu povesti foarte bune, alegerile noastre sunt “Lincon” (cu Daniel Day Lewis intr-o transformare exceptionala, sub intrumarea lui Steven Spielberg), “All The President’s Men” (despre scandalul Watergate in vremea presedintelui Nixon) si exceptionalul serial “West Wing “care urmareste viata unui presedinte si a stafului sau pe durata unui mandat. (da, si House of cards vorbeste despre presedintii americani, dar West Wing e mult mai bun. E un clasic)