Premiera unteatru. „Interior/Exterior” este un spectacol de dans contemporan creat de Oana Rasuceanu despre viata a patru femei in pandemie cu Eva Danciu, Mariana Gavriciuc, Anastasia Preotu si Teodora Velescu in distributie.
Pe 10 noiembrie are loc premiera spectacolului de dans contemporan „Interior/Exterior”, creat de scenarista si regizoarea Oana Rasuceanu, cu Eva Danciu, Mariana Gavriciuc, Anastasia Preotu si Teodora Velescu in distributie.
Spectacolul este gandit de un duo deja cunoscut in lumea filmului, scenarista si coregrafa Oana Rasuceanu si regizoarea de film Iulia Rugina, care au aflat cateva istorii reale, traite in perioada martie-mai 2020, filmand o serie de interviuri cu fete si femei de diferite varste din Romania, de la 10 la 70 de ani.
Iulia Rugina povesteste ca „in lockdown-ul din martie – mai 2020 am inceput sa facem, cum le sade bine unor prieteni inchisi in casele lor, niste interviuri cu oameni pe Zoom, despre cum se simt ei, la randul lor, inchisi in casele lor. (…) Mi se pare ca Interior/Exterior contine in el atat de multe lucruri foarte personale, incat e coplesitor. E ca si cum te-ai raporta la o poveste traita, cand ea s-a terminat si o intelegi pe de-a intregul. (…) Si cred ca e bine sa ne uitam cu totii indeaproape la asta.”
Plecand de la aceste relatari, patru dansatoare reproduc, prin miscarile lor, in patru camere de apartament, ganduri, stari, actiuni, pe masura ce aceste interviuri cu femei reale din Romania completeaza imaginea de ansamblu a derivei emotionale.
Povestea le urmareste pe cele patru femei care se rup de lume in apartamentele lor in care sunt obligate sa-si traiasca izolarea. Mai intai, este un fals sentiment de siguranta. Micile lucruri de care nu au avut timp aduc un pic de caldura in viata lor. Putin cate putin insa, ganduri stranii incep sa nu le mai dea pace.
Spectacolul prezinta mai multe cronologii a disperarii, prezentand o femeie care trece de la actiune la inactiune intr-o fractiune de secunda; de la dezinfectarea cu periuta de dinti a fiecarui coltisor de camera la romanul pentru care nu-si gasise niciodata timp, de la sport, la plans, de la gatit sanatos la comandat junk food de pe vreo aplicatie.
„Am inteles ceva despre mine si despre modul meu de a ma raporta la toate spectacolele, scenariile, filmele pe care ajung la un moment dat sa le fac: petrec foarte mult timp cu ele inainte de a ajunge propriu-zis sa petrec timp facandu-le. Asa s-a intamplat si cu Interior/Exterior. A stat cu mine doi ani. (…) Revizitand-o, am plasat un mix de emotii, stari, intrebari, curiozitati traite de mine si de cei foarte apropiati. Apoi am facut pasul catre toate femeile si fetele cu care am discutat in mai 2020 si am punctat cicatrici evidente. Uneori, cand aud la repetitii mesajul cu Va rugam ramaneti in casa, am senzatia ca totul e pura fictiune. Ca nu am trait cu adevarat ceva de felul asta. Cand colo, urmele sunt trasate adanc. Cu asta vom merge mai departe,” spune Oana Rasusceanu.
„Interior / Exterior. O radiografie a spaimei” este si o fotografie a sperantei, un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat in noi, dar pe care le putem ocoli oricand in pasi de dans.
Urmatoarele spectacole sunt programate in datele de 20 si 27 noiembrie, dar si 11 si 18 decembrie. Biletele sunt disponibile aici.
Echipa urban.ro a stat de vorba cu Oana Rasuceanu la editia aniversara TIFF. Oana a facut parte multi ani la rand din echipa TIFF, ca PR&Press Manager.
Despre experienta TIFF, Oana povesteste ca „Pentru mine anii aia (cu intalnirile si lucrurile acumulate) au fost un soi de coming-of-age – TIFF-ul m-a facut sa fiu om mare. E parte din mine in cel mai profund mod cu putinta.”
Cu Iulia Rugina, echipa urban.ro a povestit in podcastul dedicat filmelor romanesti despre serialul RUXX, productia HBO.
Despre statutul de femeie regizoare in Romania, Iulia a povestit ca „am avut norocul sa am alaturi de mine alte doua femei si poate asta a facut sa fie mai usor, si ma refer la scenaristele cu care am lucrat si cu care lucrez din facultate – Ana Agopian si Oana Rasuceanu. Cumva poate faptul ca am fost trei a facut ca lucrurile sa fie mai usoare, dar nu am simtit ca cineva m-ar fi impiedicat in traseul profesional din cauza ca as fi femeie. (…) Da, e adevarat ca am auzit ani de zile prejudecata ca regia de film – mai ales in anii mei de studentie – nu e o meserie pentru femei. Dar cumva cred ca si lucrurile pe care alegi tu sa le pastrezi cu tine ramân cu tine. Adica daca le lasi sa treaca pe lânga tine si nu tii cont neaparat de ele, filtrezi cumva toate lucrurile astea, si te intorci la esenta care te-a facut si care m-a facut pe mine sa vreau sa fac meseria, totul devine mai usor”.