Patriarhia anunta ca a luat act ”cu mahnire” de utilizarea defaimatoare a simbolurilor religioase crestine in timpul interpretarii piesei de teatru „Proorocul Ilie”, care se joaca la Teatrul National din Bucuresti, precizand ca respectarea simbolurilor crestine constituie un act spiritual si cultural important si necesar intr-o lume tot mai secularizata si inclinata spre o interpretare lipsita de discernamant a vietii spirituale, transmite Agerpres.
Spectacolul in regia lui Botond Nagy care se joaca de doar cateva saptamani la Teatru National se bazeaza pe un text scris de dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek in 1991. Inspirata din fapte reale, piesa se bazeaza pe figura lui Eliasz Klimowicz, un predicator excentric care a trait in regiunea Białystok din nord-estul Poloniei in anii ’30-’40. Klimowicz s-a autoproclamat profetul biblic Ilie, construind o biserica ortodoxa in asezarea Wierszalin, unde a fondat un Nou Ierusalim si a atras un grup de adepti devotati.
Piesa exploreaza teme precum fanatismul religios, utopiile si sfarsitul lumii. Locuitorii unui sat de la granita bielorusa cred ca pastorul lor, care prevesteste apocalipsa, este Hristos reincarnat si decid sa-l rastigneasca pentru a obtine mantuirea.
Patriarhia a precizat intr-un comunicat de presa ca ”Orice manifestare culturala este benefica si educativa in masura in care respecta, fara a deforma, simtul sacrului. Folosirea simbolurilor religioase in mod inadecvat, fara a pretui intelesul lor liturgic si mostenirea lor spirituala pentru istoria si cultura universala, nu poate reprezenta o valorificare crestina a acestora”.
Teatrul National a precizat la randul sau ca ”spectacolul Proorocul Ilie nu isi propune sa aduca vreo ofensa credintei crestine sau oricarei alte convingeri religioase. Montarea este o reflectie asupra credintei, asupra fragilitatii convingerilor umane si asupra pericolelor extremismului de orice fel. Este un demers artistic care incurajeaza toleranta, dialogul si o intelegere mai profunda a complexitatii spiritului uman.
In plus, mentionam ca unele imagini aparute pe platformele sociale au fost scoase din contextul real al spectacolului, prezentand fragmente izolate intr-un mod care distorsioneaza mesajul artistic al montarii. Spectacolul nu este o blasfemie si nu isi propune sa ridiculizeze credinta, ci, dimpotriva, invita la o reflectie profunda asupra relatiei dintre om si divinitate, asupra modului in care credinta poate fi influentata sau deturnata.”

Spectacolul care a atras atentia Patriarhiei doar din ceea ce a fost prezent in social media, BOR neprecizand ca a si urmarit printr-un reprezentat spectacolul in sala, ii are in distributie pe Richard Bovnoczki in rolul lui Ilie, prooroc de la tara, Aylin Cadir ca Olga, pacatoasa, ulterior sfanta, si Florentina Tilea in rolul Wiera, sfanta, ulterior pacatoasa.

Alaturi de acestia, distributia ii mai include pe Silviu Mircescu (Betivul), Emilian Marnea (Rotschild, negustor din Bialystok), Razvan Oprea (Bondar, ulterior Sperietoare de pasari), Ofelia Popii (Pałaszka, ulterior Nevasta lui Pilat), Florin Calbajos (Marczuk, ulterior Soldat roman), Lari Giorgescu (Hariton, ulterior Iuda), Leonard Chionac (Aćko, ulterior Pilat), Laura Gabriela Oana si Teo Dinca (Tinerele, ulterior sfanta Veronica), Vitalie Bichir (Orbul, tatal tinerelor) si Mihai Calota (Catolicul, ulterior Irod).

Piesa „Proorocul Ilie” de Tadeusz Słobodzianek a mai fost montata in Romania inainte de productia de la Teatrul National „I.L. Caragiale” din Bucuresti, regizata de Botond Nagy. Regizorul László Bocsárdi a pus in scena aceasta piesa la Teatrul „Tamási Áron” din Sfantu Gheorghe, cu premiere in 2001 si o reluare in 2010. De asemenea, in 2010, Teatrul Municipal din Baia Mare a realizat o alta montare a acestui text.

Spectacolul in regia lui Botond Nagy si cu scenografia Irinei Moscu este foarte puternic visual si emotional si e potrivit cu aceste vremuri in care avem tot mai multi oameni care predica in limba si legea lor pe toate canalele pe care lumea moderna le are la dispozitie.

Aceasta montare nu este o creatie artistica care are in premiera simboluri religioase.

De exemplu, sunt filme cu expunere mondiala si multe premii internationale care abordeaza teme religioase cum sunt The Passion of the Christ (2004) – regia Mel Gibson, nominalizat la 3 premii Oscar, sau Silence (2016) – regia Martin Scorsese, si el cu o nominaliare la Oscar, o pobeste despre doi preoti iezuiti in Japonia secolului al XVII-lea, unde crestinismul este interzis.
Cinematografia mai consemneaza capodopera The Seventh Seal (1957) – regia Ingmar Bergman, film care a primit premiul special la Cannes si care este povestea unui cavaler medieval care joaca sah cu Moartea intr-o calatorie plina de intrebari existentiale.
Si in aceeasi directie mai avem in istoria filmelor capodopera The Tree of Life (2011) – regia Terrence Malick, film castigator Palme d’Or la Cannes, care vorbeste despre mantuire si viata de apoi, imbinand imagini spectaculoase despre univers si istoria omenirii cu o poveste despre pierdere si credinta.

Imagini din spectacolul TNB de: Andrei Valeanu, Costi Simon si Florin Ghioca