Marius Manole urmeaza sa joace pentru prima oara pe scena Teatrului National “Marin Sorescu” din Craiova, intr-un performance in regia lui Radu Afrim, un one-man show care va inchide seria celor 100 de episoade ale Hektomeron-ului, un amplu proiect teatral urmarit online de spectatorii din intreaga lume.

Cei doi pregatesc episodul cu numarul 100: ziua 10, povestea 10, din Decameron-ul lui Boccaccio, despre care Radu Afrim spune “Ce te faci cand ai in fata un text de la 1300 , o poveste in care un barbat ia cele mai crunte decizii in ce priveste destinul unei femei si acest barbat pare pe placul autorului,  asadar o poveste in care parerea femeii despre cursul pe care o ia viata ei e ignorata total. Ce faci ca regizor feminist caruia ii repugna insa trendul cancel culture? Mai intai te pozitionezi diametral opus scriitorului. Si apoi multiplici perspectivele. O intrebi pe femeia aia ce are de zis. Si de ce (nu) actioneaza. In teatru, doar artistii lipsiti de imaginatie si cei care isi fac meseria urmand cu strictete regulile despre care scoala le spune ca ar exista, doar ei considera ca singura solutie e interzicerea sau cenzurarea anumitor lucrari clasice. Pentru ca nu-si pot imagina (neavand imaginatie!) ca pot dialoga cu  textul. Ca  se pot lua la tranta cu autorii. Eu cam asta am facut de la inceputuri. Si consider ca noile tendinte conform carora noi artistii  ne cenzuram intre noi (adica luam painea de la gura celor care se ocupau pana acuma cu asta si noi doar ii injuram)  m-au prins pregatit.

Am lucrat pe ultima poveste a ultimei zile din Decameron.  Unii ar putea-o vedea ca pe o istorioara destul de sinistra insa cu happy end. Dincolo de faptul ca nu exista nimic mai plictisitor decat un happy end (asta daca prin absurd am accepta ca exista happy end pe lumea asta) simteam nevoia sa  continui povestea .

Am lucrat cu Manole doua zile la mine acasa, timp in care  am facut si cateva filmari exterioare pentru proiect intr-un loc la care eu tin foarte mult si pe care l-am fotografiat in toate anotimpurile. Ne-am amuzat si am improvizat.  Apoi Manole a trecut Carpatii, eu am ramas in Ardeal si acum  repetam online. Problema e ca nu ma puteam rezuma la un exercitiu de 13 minute cat ar fi cerut regula jocului. (deja cand ma gandeam la cati km a facut actorul cu masina si ar fi parut o obraznicie) . Asa ca am depasit cu mult timingul. Cine stie, poate intr’o zi ne vine cheful sa dezvoltam povestea. Sau nu.” 

Radu Afrim si Marius Manole cu ultima poveste din Decameron pot fi vazuti sambata, 24 aprilie 2021, ora 21:30, online, gratuit, pe www.hektomeron.com.

De-a lungul timpului, cei doi au lucrat impreuna nu mai putin de 8 spectacole, de la Plaja de Peter Asmussen, la Teatrul “Maria Filotti” din Braila, LAV (lectura) de Stefan Lindberg la Teatrul Act, si America-stie-tot de Nicole Dutu, la Teatrul Luni de la Green Hours, in 2004,  Avalansa de Tuncer Cücenoğlu (2010), Napasta de I.L. Caragiale (2012), Hoti de Dea Loher (2014), pana la spectacolele cele mai recente: Padurea spanzuratilor dupa Liviu Rebreanu (2018), Trei surori – un scenariu (ne) firesc de liber dupa Cehov (2019), Intre noi e totul bine de Dorota Masłowska, toate montate la Teatrul National “I.L. Caragiale” din Bucuresti.

Proiectul Hektomeron a debutat la jumatatea lunii ianuarie a acestui an si a fost urmarit online de mai bine de o jumatate de milion de spectatori din 147 de tari.

In fiecare zi, de la debutul proiectului, pe website-ul dedicat proiectului s-a transmis in regim de live streaming cate o poveste din cele 100 ale Decameronului lui Boccaccio, fiecare fiind regizata de catre un alt artist dintr-o tara diferita, unde 100 de regizori din 100 de tari au fost implicati in acest proiect grandios, unic in lume.

“Hektometronul” -100 regizori din 100 de tari in 100 de zile la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova. Proiectul are la baza scrierea lui Giovanni Boccaccio, “Decameronul”

“Decameronul” este o colectie de 100 de nuvele care prezinta viata si obiceiurile din Italia secolului al XIV-lea, cu precadere viata orasului Florenta, si este o pledoarie despre iubire, care apare sub toate aspectele sale, intr-un moment in care epidemia de ciuma decima populatia. Povestea este creata in jurul a zece personaje, sapte doamne si trei domni, care se retrag la tara unde se hotarasc sa se intretina cu dansul si muzica pentru voie buna, ca sa incerce sa uite de boala. Totodata, ca modalitate de petrecere a timpului, se hotarasc sa inceapa sa spuna povesti care sa le tina de urat, astfel inca romanul ajunge la cele 100 de nuvele prin prisma celor 10 zile in care cele 10 personaje povestesc.

Cartea a fost scrisa in perioada 1349-1353 si a circulat prin manuscrise, prima varianta tiparita fiind in 1470. O serie de manuscrise evidentiaza faptul ca s-a incercat oprirea raspandirii acestor manuscrise, insa acestea au rezistat.