Un raport arata ca femeile din muzica se confrunta cu misoginism, hartuire sexuala, discriminare si abuzuri. Industria muzicala este descrisa ca un club al barbatilor.
Un raport al unei comisii de parlamentari britanici afirma ca industria muzicala ramane un club al barbatilor in care hartuirea sexuala, discriminarea si abuzul sunt „endemice”.
Concluziile au fost publicate recent de Comisia pentru Femei si Egalitate, un grup cu membri din mai multe partide politice, care a desfasurat o ancheta privind sectorul muzical din Regatul Unit. Raportul analizeaza atitudinile misogine din industrie si impactul pe care il au asupra societatii in general.
Raportul a constatat ca femeile sunt subreprezentate in roluri cheie in industria muzicala, ca hartuirea si abuzul sexual sunt frecvente si ca multe femei nu raporteaza incidentele deoarece se tem de impactul negativ asupra carierei lor si de faptul ca nu vor fi crezute.
In raport se arata ca “persoanele din industrie care participa la spectacole si evenimente de lansare stau alaturi de agresori sexuali care raman protejati de sistem si de colegi.”
Studiul porneste de la premisa ca industria muzicala s-a mandrit intotdeauna cu faptul ca este un vehicul pentru schimbarile sociale. Insa “cand vine vorba de discriminare, hartuire si abuz sexual asupra femeilor, mai are mult de lucru.”
De asemenea, raportul precizeaza ca o mare parte din dovezile pe care le-au primit „au trebuit sa ramana confidentiale, inclusiv comentarii despre emisiuni de televiziune si nume foarte cunoscute”. Comisia adauga ca acest lucru este extrem de regretabil si demonstreaza, in fapt, “cultura tacerii” si amploarea pe care o au acordurile de confidentialitate care nu permit victimelor sau martorilor sa vorbeasca public despre problemele cu care se confrunta pe acest front.
Comisia a cerut ca acordurile de confidentialitate (numite NDA in limba engleza, “non-disclosure agreement”) sa fie interzise cand este vorba de cazuri de abuz sexual, hartuire sau comportament necorespunzator si a indemnat ministrii britanici sa creasca investitiile in talente din diverse medii.
Caroline Nokes, presedinta comisiei, a cerut o schimbare in comportamentul barbatilor din industrie pentru a asigura schimbarea necesara. In raport se adauga un alt aspect esential: portarii sau cei care decid intrarea unor artiste in industria muzicala le judeca in functie de aspectul lor, in detrimentul abilitatilor lor. Deseori femeilor li se spune ca nu sunt suficient de atragatoare sau ca nu au silueta adecvata.
Raportul a concluzionat: „Femeilor din industria muzicala le-au fost distruse vietile si carierele de catre barbati care nu s-au confruntat niciodata cu consecintele actiunilor lor.” Astfel li se limiteaza potentialul creativ si profesional, indiferent ca lucreaza pe scena sau in spatele ei.
Oferind context in acest sens, parlamentarii declara ca abuzurile si discriminarea nu sunt unice in domeniul muzicii, dar sunt amplificate de natura informala a multor locuri de munca si de faptul ca „lucrul pana tarziu in noapte, adesea in locuri unde sunt disponibile alcool si droguri, poate duce la un mediu nesigur de munca pentru femei”.
Grupul a recomandat o serie de masuri care sa fie puse in aplicare, inclusiv modificarea legii privind egalitatea de sanse pentru a oferi mai multe protectii artistilor independenti si cresterea investitiilor pentru a atrage mai multe femei in acest sector.
Raportul poate fi consultat in intregime aici.
Intr-o societate puternic patriarhala, asa cum este cazul Romaniei, astfel de discutii nu prea s-au purtat in spatiul public si nu exista nici comisii care sa analizeze situatia locala.
Dupa aparitia miscarii #MeToo in SUA si mai apoi la nivel european, au existat cateva voci din industria muzicala locala care au sprijinit aceasta miscare dar, cu exceptia cazului Alexandra Stan (din 2013, inaintea erei #MeToo), nu au existat cazuri celebre care sa impartaseasca experientele neplacute traite in studiourile de inregistrari, in spatele scenei, la evenimente sau la intalniri cu impresari si oameni de radio.
Atat in muzica dar si in toate celelalte industrii creative — teatru, film, dans, arta, publicitate, — exista o multime de povesti ascunse de o cultura a tacerii. Este bine-cunoscut faptul ca in spatele scenei sunt multe femei care razbat si care considera ca abuzurile, hartuirea sexuala si comportamentele nepotrivite fac parte dintr-un proces de supravietuire si longevitate a carierei. Cu timpul, speram ca aceasta mentalitate se va schimba, mai ales daca ar fi candva incurajata si o legislatie in acest sens, implementata la nivel european.