In dimineata zilei de sambata, 25 ianuarie, Muzeul olandez Drents din Assen a fost tinta unui atac ce a vizat sustragerea unor artefacte aflate in expozitia „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”. Mai multe persoane au reusit sa fure una dintre cele mai importante piese ale patrimoniului romanesc: coiful de aur de la Cotofenesti (datat in secolele V-IV i.H.), alaturi de trei bratari dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia (datate in a doua parte a secolului I i.Hr.).

Intr-o epoca a dezinformarii si a disparitiei expertilor din tot multe domenii, mai ales in functii de conducere, pe retelele de socializare s-au vehiculat stiri si conspiratii care au transformat o pierdere monumentala pentru patrimoniul romanesc intr-un circ mediatic care subliniaza importanta finantarii corespunzatoare a culturii, un domeniu profund neglijat in epoca post-’89.

Mai jos veti gasi o serie de raspunsuri care va ajuta sa va informati corect in acest sens. 

Din informatiile furnizate de conducerea Muzeului Drents si de autoritatile judiciare olandeze, este vorba despre o spargere a singurului zid exterior al cladirii, prin utilizarea unui exploziv puternic. 

Potrivit inregistrarilor video de pe camerele de supraveghere si constatarilor de la fata locului, prin spartura au patruns in sala mai multe persoane, care au sustras patru piese de patrimoniu: coiful de aur de la Cotofenesti si trei bratari dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia. Toate aceste bunuri culturale fac parte din colectia Muzeului National de Istorie a Romaniei si au fost singurele piese supuse jafului desi expozitia includea 673 de bunuri arheologice din metale pretioase, provenind din patrimoniul national al Romaniei. De aceea se presupune ca hotii au mers la tinta si ca a fost un atac profesionist, cunoscand valoarea colosala a coifului si a celorlalte obiecte dar si faptul ca muzeul nu era pazit corespunzator la momentul respectiv. 

Expozitia, deschisa publicului din 7 iulie 2024, urma sa se inchida pe 26 ianuarie 2025 si a adunat peste 77.000 de vizitatori. Proiectul a fost realizat in parteneriat cu mai multe muzee din Romania, din Cluj-Napoca, Buzau, Sfantu Gheorghe, Vaslui, Brasov, Oltenita, Bacau, Neamt, Oradea, Alba Iulia, Targu Mures, Suceava, Bistrita Nasaud, Slobozia, Timisoara, Pitesti si Bucuresti.

Este parte a unei serii de expozitii cu tematica arheologica, coordonate de catre Muzeul Drents de mai bine de un deceniu. Institutia si-a propus sa aduca in atentia publicului olandez obiecte care ilustreaza culturi si civilizatii antice mai putin cunoscute in spatiul occidental.

Institutiile din Romania responsabile sustin ca toate piesele furate au fost asigurate in conformitate cu legislatia romaneasca si standardele internationale privind organizarea expozitiilor. Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii: “atat spatiul, cat si vitrinele in care erau prezentate bunurile de patrimoniu erau securizate si aveau instalate sisteme de supraveghere, precum si sisteme de alarma conectate cu politia locala, care a putut astfel sa intervina imediat.”

Potrivit publicatiei De Telegraaf, o echipa cuprinsa intre 20 si 35 de politisti au lucrat la acest caz iar autoritatile olandeze au activat mecanismul de cooperare transfrontaliera si au informat Interpol. Intre timp au aparut imagini cu unul dintre presupusii hoti si se lucreaza la identificarea si urmarirea infractorilor.

De ce a fost ales un muzeu dintr-un oras atat de mic?

Desi Muzeul National de Istorie este inchis intr-o proportie majoritara de aproape 25 de ani, sunt organizate frecvent expozitii temporare, fiind promovata colectia permanenta din care face parte si “tezaurul dacic”. De altfel, artefactele expuse in Olanda au putut fi vizitate la Bucuresti din octombrie 2022 pana in iulie 2023 in cadrul conceptului “Dacia. Ultima frontiera a romanitatii”, una dintre cele mai mari prezentari din ultimii 20 de ani dedicate civizilizatiilor dacilor, getilor, romanilor si ale primilor migratori in acest spatiu. In perioada respectiva, prezentarea a atras aproximativ 62.000 de vizitatori, biletele fiind vandute la un pret foarte modest de 5,5 RON. Daca toti vizitatorii ar fi platit bilete, ar presupune incasari de 62.000 de euro.

Expozitia de la Muzeul Drents din Assen a fost deschisa pe o perioada mai scurta de 7 luni, comparativ cu cele 10 luni din Romania dar a avut cu 15.000 mai multi vizitatori: 77.000 de bilete vandute pana la momentul furtului. Desi oraselul Assen avea o populatie de 68.836 de persoane la ultimul recensamant din 2021, este evident ca expozitia a fost bine promovata si a atras vizitatori din alte regiuni. Merita mentionat ca biletul pentru expozitia din Olanda a costat 15 euro, ceea ce presupune rezultate financiare de 1,15 milioane de euro (daca toti vizitatorii ar fi platit bilete).

Se poate observa ca desi Bucurestiul are o populatie de aproape 30 de ori mai mare fata de Assen, interesul olandezilor pentru tezaurul istoric romanesc este mai mare decat cel al romanilor. Merita mentionat ca Assen este situat intr-o provincie cu venituri ridicate iar in Olanda exista multe muzee importante in orase mai mici. 

De ce a trimis Romania o piesa atat de importanta intr-o expozitie internationala?

Potrivit unei declaratii oferite de fostul ministru al culturii, Raluca Turcan, pentru Antena3.ro, expozitia este “parte a unui efort amplu de diplomatie culturala, derulat de muzee romanesti, care a inceput cu ani in urma prin expozitia de la Madrid (2021), urmata de cea de la Roma (2024).”

Prin urmare, este vorba despre o expozitie intineranta, similara cu alte expozitii internationale care au putut fi vizitate in Romania in ultimii ani si care au atras peste o suta de mii de vizitatori. Vorbim aici despre expozitiile recente aduse de Art Safari de la National Portrait Gallery din Londra cu capodopere de Constable si Turner, expozitia Salvador Dali de la Arcub sau actuala expozitie Caravaggio de la Muzeul Nationala de Arta din Timisoara (a strans doar 16.000 de vizitatori momentan). Este o practica frecventa pe care Romania a implementat-o inca de secolul trecut, inclusiv in perioada comunista cand lucrari ale unor artisti romani si internationali — din colectiile unor institutii locale — erau expuse in prezentari internationale.

Desi implica riscuri (transport, asigurari, securitate), astfel de imprumuturi promoveaza imaginea tarii — demonstreaza bogatia istorica si artistica, consolideaza imaginea culturala —, favorizeaza cooperarea culturala intre institutii si state, creste valoarea simbolica si academica — orice expunere importanta a unei opere de arta ii sporeste prestigiul si valoarea —  iar astfel de evenimente atrag cercetatori si experti care pot publica lucrari si analize ce contribuie la o mai buna intelegere a patrimoniului romanesc. Merita mentionata si educatia culturala deoarece prin expozitii precum cea din Olanda patrimoniul romanesc devine accesibil unui public international larg si poate starni curiozitatea turistilor straini sa viziteze Romania pentru a vedea locurile de origine ale acestor obiecte.

La final, merita mentionat ca pentru o institutie sub-finantata cum este Muzeul National de Istorie al Romaniei, participarea la astfel de imprumuturi creste prestigiul muzeului si poate ajuta la atragerea unor finantari, sponsorizari sau includerea in alte expozitii si evenimente de importanta majora.

Care este valoarea pieselor furate?

Intr-o conferinta desfasurata de urgenta duminica, 26 ianuarie la Muzeul National de Istorie al Romaniei (MNIR), directorul institutiei, Ernest Oberlander-Tarnoveanu a declarat ca expozitia de la Assen este asigurata la o suma de peste 30 de milioane de euro de catre o companie olandeza. Coiful are o asigurare de 4,3 milioane de euro si fiecare dintre cele trei bratari dacice este asigurata pentru 450.000 de euro sau 500.000 de euro.

Nu se stie exact cine a intocmit aceste estimari la nivel local. Pe piata de arta internationala, artefacte precum coiful de la Cotofenesti sunt adjudecate in mod obisnuit cu sume ce depasesc 20 de milioane de euro. Tinand cont de faptul ca este un obiect din aur vechi de peste 2500 de ani, valoarea acestuia ar putea fi mult mai mare iar estimarea ar fi eronata la ordinul zecilor de milioane de euro.

Cat de bine au fost securizate obiectele expuse?

Orice imprumut la nivel national sau international urmeaza un set precis de reglementari stabilite prin legea 189 din 2000 care precizeaza modalitatile in care se face transportul si schimb de bunuri culturale. Exista si un set de norme cu privire la exportul temporar, la materialele din care sunt realizate obiectele, la nivelul de fragilitate al acestora si pasii care trebuie urmati pentru protectia si expunerea lor in conditii optime de siguranta. De asemenea, departamentul legal al fiecarei institutii implicate intr-un astfel de schimb este obligat sa verifice legalitatea si conformitatea documentelor. Iar expertii in patrimoniu din Romania trebuiau sa calatoreasca in Olanda si sa verifice implementarea stricta a masurilor din contract.

In declaratiile initiale ale fostului ministru al Culturii — de la momentul in care Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor a decis sa aprobe imprumute exportul temporar de bunuri culturale —, se arata ca Muzeul Drents a implementat masurile speciale de securitate, conform standardelor internationale.

Intr-o declaratie initiala de sambata seara a Muzeului National de Istorie a Romaniei s-a mentionat ca “atat spatiul, cat si vitrinele in care erau prezentate bunurile de patrimoniu erau securizate si aveau instalate sisteme de supraveghere, precum si sisteme de alarma conectate cu politia locala, care a putut astfel sa intervina imediat.”

In mai putin de 24 de ore, directorul MNIR a venit cu alte precizari in conferinta de presa de duminica, 26 ianuarie despre verificarea sistemului de securitate: „Pe de o parte, de catre asiguratorul care a platit asigurarea si care a cerut si de asemenea colegi de-ai nostri care au verificat la fata locului sitemul. Datele de securitate sunt parte a contractului de imprumut. Noi am solicitat un document international care se cheama Facilities Report si care contine toate datele tehnice ale cladirii, accese, dotari in ceea ce priveste functionarea si sistemul de securitate. La datele pe care ni le-au trimis colegii olandezi, asiguratorul a mai solicitat, avand in vedere valorea exceptionala a pieselor, intarirea sistemului de securitate prin adaugarea unor elemente care sa blocheze accesul la ferestre, la iesirea de urgenta si alte spatii care sa nu fie direct in contact cu expozitia”. Declaratie citata din News.ro.

Mai exact, conducerea muzeului olandez ar fi garantat un post de control 24 de ore din 24 si vitrine speciale antifurt pentru piesele deosebite, astfel incat un ciocan sa nu poata distruge imediat masurile de protectie, asa cum s-a intamplat in fapt. 

Ulterior, in conferinta de presa de duminica, directorul MNIR si reprezentantul Ministerului Culturii (Madalin Voicu, secretar de stat) nu au mai parut siguri de respectarea normelor dupa declaratiile directorului muzeului din Assen ca nu exista paza umana in holul expozitiei: “Daca acest lucru se va confirma, evident, face obiectul unei anchete si vom ajunge in justitie pentru nerespectarea clauzelor contractuale”, a spus Oberländer-Tarnoveanu, potrivit Euronews.ro.

Din declaratiile ulterioare s-ar putea intelege ca partea romaneasca nu a realizat verificarea normelor din contractul dintre cele doua muzee. In cazul institutiei olandeze, autoritatile nu au oferit detalii despre vinovati deoarece ancheta este abia la inceput insa presa olandeza a vehiculat imagini aparute in presa romaneasca cu unul dintre posibilii infractori. Imaginile se pare ca circula pe grupuri de Whatsapp.

In plus, planurile muzeului Drents sunt publice pe internet.

Cum au gestionat institutiile si autoritatile din Romania aceasta criza?

In cadrul conferintei de presa desfasurate ieri la MNIR, reprezentantii muzeului si institutiilor statului au declarat ar fi primul atentat cu explozibil intr-un muzeu european. Este o informatie falsa, in noiembrie anul trecut a avut loc un jaf similar la o galerie de arta din Oisterwijk, in sudul Olandei.

Potrivit platformei culturaladuba.ro, in cadrul conferintei de presa, “Diana Baciuna, secretar de stat in Ministerul Culturii a dat jurnalistilor prezenti contractul dintre Muzeul National de Istorie a Romaniei si Muzeul din Drents, precum si anexele care cuprindeau valorile tuturor artefactelor transportate in Olanda. Cateva minute mai tarziu, acestea au fost publicate de Romania TV.”

Astfel de informatii nu sunt oferite niciodata presei iar publicarea detaliilor legate de firmele care impacheteaza, pazesc si transporta obiectele de arta — care sunt confidentiale — ar putea pune in pericol existenta intregului ansamblu ramas in acest moment in Olanda. Orice infractor ar putea utiliza informatiile respective pentru a intercepta transportul sau pentru a profita de slabiciunile sistemelor de siguranta ale celor doua institutii implicate. 

Din culisele altor expozitii internationale desfasurate in Romania stim ca informatiile respective sunt cele mai pretioase si nu sunt comunicate nici macar membrilor echipei, in mod obisnuit au acces la ele doar comisarul de expozitie si alte 3-4 persoane avizate.

In acelasi timp, merita reiterata subfinantarea sectorului cultural si lipsa de experti in functii de conducere a institutiilor culturale din Romania in acest moment. Un punct de vedere in acest sens poate fi descoperit mai jos intr-o postare de pe Facebook a dnei Simion Mihaela, arheolog si muzeograf la MNIR.

 

De ce este atat de importantul coiful tracic?

Coiful de la Cotofenesti este unul dintre cele mai valoroase artefacte descoperite pe teritoriul Romaniei, avand o semnificatie istorica, artistica si culturala remarcabila. A fost descoperit in anul 1928 in localitatea Poiana Cotofenesti, judetul Prahova, de catre elevi care efectuau sapaturi pe un teren agricol. Ulterior, piesa a fost adusa in atentia specialistilor, fiind recunoscuta rapid ca un obiect de o valoare arheologica inestimabila.

Este realizat din aur masiv, avand o greutate de aproximativ 750 de grame. Dimensiunile sale sunt impresionante pentru un obiect atat de vechi: are o inaltime de aproximativ 25 de centimetri si un diametru care indica faptul ca era destinat sa fie purtat pe cap. In functie de contextul in care a fost utilizat, cel mai probabil in ceremonii religioase sau parade, coiful servea drept simbol al puterii si autoritatii.

Realizat din aur masiv, coiful impresioneaza atat prin bogatia materialului, cat si prin complexitatea decorului. Pe suprafata sa sunt reprezentate scene si motive mitologice care sugereaza legatura stransa a tracilor cu lumea spirituala. Relieful infatiseaza animale fantastice, figuri umane si simboluri ritualice, toate avand probabil un rol in ceremoniile sacre sau in exprimarea puterii si statutului celui care il purta. Aceasta ornamentatie detaliata ofera informatii pretioase despre viziunea artistica, credintele si mitologia tracilor, fiind totodata o sursa importanta pentru intelegerea religiei si ritualurilor lor.

Importanta coifului este amplificata de faptul ca astfel de piese sunt extrem de rare, iar starea sa excelenta de conservare il face cu atat mai valoros pentru studiile istorice.