Cel mai nou film scris si regizat de Radu Jude, „Nu astepta prea mult de la sfirsitul lumii” (Do Not Expect Too Much from the End of the World), a avut premiera zilele trecute in competitia oficiala a celei de-a 76-a editii a Festivalului International de Film de la Locarno. 

Pelicula, care este unul dintre putinele lungmetraje romanesti selectate anul acesta in marile festivaluri internationale, a fost foarte bine primita de presa de specialitate, fiind considerata una dintre cele mai bune creatii ale lui Jude de pana acum. In continuare va prezentam o selectie a celor mai bune critici scrise la adresa „Nu astepta prea mult de la sfirsitul lumii” (Do Not Expect Too Much from the End of the World).

Majoritatea specialistilor apreciaza filmul, il considera o autodepasire a lui Jude, dar pe alocuri critica lungimea si ultima parte a lungmetrajului. O parere unanim regasita in toate recenziile este cea legata de prestatia Ilincai Manolache, considerata extraordinara.

Ilinca Manolache, Ovidiu Pirsan, Dorina Lazar si László Miske joaca in rolurile principale, alaturi de celebra actrita germana Nina Hoss care a aparut recent in „Tar”, lungmetrajul lui Todd Field care a avut 6 nominalizari la Oscar.

Din distributie mai fac parte actorii Katia Pascariu, Serban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Ioana Iacob, Claudia Ieremia, Zita Moldovan, Rodica Negrea, Adina Cristescu, Sofia Nicolaescu si, intr-o aparitie speciala, cineastul Uwe Boll (faimos, printre altele, pentru provocarea adresata celor care l-au criticat, de a-si demonstra dreptatea in ringul de box).

Filmul are doua parti. Prima parte este intitulata „ANGELA: O conversatie cu un film din 1981”. Jude foloseste extrase ample din filmul lui Lucian Bratu, „Angela merge mai departe”, in care Dorina Lazar joaca rolul unei soferite de taxi din Bucuresti care se confrunta cu o societate patriarhala plina de prejudecati sexiste. A doua parte o prezinta pe Angela din zilele noastre (Ilinca Manolache) care calatoreste prin oras si se lupta cu presiunile corporatiste, capitalismul excesiv, masculinitatea toxica si sistemul romanesc cu ale sale multe defecte.

Jessica Kiang de la Variety a scris ca filmul este o satira „stralucitor de bizara” la adresa culturii muncii.

Kiang descrie lungmetrajul drept o „vertiginoasa si ametitoare isprava a criticii sociale. (…) Poate cel mai sanatos film al anului: un manifest cu multiple fatete care expune absurdul fals internalizat conform caruia trebuie sa muncesti pentru a trai, cand munca – adica munca zilnica nemiloasa – este cea care va fi moartea noastra, a tuturor.”

Filmul este „plin de idei provocatoare incat orice segment de cinci minute ar putea emite suficienta energie intelectuala pentru a initia fisiunea intr-un mic reactor nuclear.”

Jurnalista sustine ca Jude s-a autodepasit dupa succesul „Babardeala cu bucluc sau porno balamuc” care a castigat Ursul de Aur la Berlin. Kiang apreciaza in mod deosebit prestatia Ilincai Manolache pe care o considera „electrizanta” si o numeste o „interpretarea extraordinara”.

Damon Wise de la Deadline a descris filmul ca fiind o „satira complexa care lasa un gust amar”.

Wise scrie ca este un „film voit necomercial, dar sangeros, care ar putea fi cu adevarat seminal in abordarea sa anarhica si total individualista, strecurand o subversiune discordanta, godardiana, intr-o drama umana intunecata si comica, in stilul lui Ruben Östlund.” Jurnalistul se intreaba daca va fi vizionat la Hollywood si ce impact ar putea avea in randul cineastilor americani.

Din cronica lui Damon Wise: „Distanta detasata a camerei de filmat (precum si durata filmului) sugereaza ca acest film ar putea fi un fel de sora a dramei observationale sardonice a lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lazarescu (2005). Dar, dupa aceea, filmul lui Jude face o saritura neasteptata cand unul dintre subiectii pe care Angela i-a iscodit incepe sa-si filmeze marturia. Acum suntem in teritoriul one-take si, in acel mod ciudat in care cinematografiei romanesti ii place sa incheie lucrurile prin a le desface, suntem in teritoriul Politist, adjectiv, o referinta la provocatorul film al lui Corneliu Porumboiu, premiat la Cannes in 2009 cu Un Certain Regard, care… Ei bine, daca stii, stii, iar daca nu, e meritul tau ca esti suficient de interesat sa citesti pana aici.”

Allan Hunter de la Screen Daily scrie ca noua creatie a lui Radu Jude „pare a fi mai multe filme intr-unul singur”.

Hunter descrie filmul ca un „tratat tipic, exigent, dar jucaus, despre starea lumii, conexiunile complexe dintre trecut si prezent si despre crearea si manipularea imaginilor intr-o era post-adevar si deep fake. O reflectie absorbanta si provocatoare asupra inegalitatii si opresiunii, ar trebui sa atraga cu usurinta si alte festivaluri si pasionati de Jude dupa premiera de la Locarno.”

Despre interpretarea personajului Angela, Hunter scrie ca Ilinca Manolache „o investeste cu o energie de taur si un intelect ascutit.”

Recenzia accentueaza ca este „unul dintre cele mai graitoare momente comice ale lui Jude” dar si despre cum este un film „nelinistit in spirit si lungit pe alocuri, volumul este, de asemenea, provocator si amuzant. Jude se foloseste foarte bine de Manolache si de distributia de ansamblu si, in cele din urma, reuseste sa impleteasca toate notiunile si digresiunile sale in jurul notiunii centrale ca lucrurile se pot schimba, dar exploatarea este eterna.”

Peter Bradshaw, de la The Guardian, a acordat filmului patru stele din cinci si a spus ca este un „experiment romanesc ametitor” care „ataca din toate unghiurile viata moderna”.

Bradshaw descrie productia ca „un alt colaj de eseu, film-eseu si comedie neagra, presarat cu citate literare, glume, glume cinefile si referinte la cel mai cunoscut rezident strain al Romaniei: Andrew Tate.”

In cronica din The Guardian se mentioneaza ca „Este o aventura experimentala in care naratiunea are o importanta pur incidenta, testand compulsiv limitele si texturile experientei contemporane”.

Jurnalistul nu este intocmai lamurit de sectiunea finala a filmului: „un cadru continuu foarte lung si blocat al unui grup familial a carui poveste dezvaluie modul in care sunt exploatati muncitorii. Am simtit ca a pierdut o parte din energia filmului, desi, fara indoiala, a imitat modul precis in care angajatii corporatiilor, independentii si subiectii unui film pot fi neglijati in acelasi fel. Dar exista o asemenea efervescenta de idei aici.”

In concluzie, Bradshaw declara ca „Este un film care se invarte liber si refuza sa se aseze pe un anumit ton, sa decida care este cu adevarat punctul central sau sa ne spuna cu exactitate ce fel de satira este, sau daca este o satira. (…) Este un cinema de idei, iar noul val romanesc atinge in continuare culmi impresionante.”

Sophie Monks Kaufman, de la IndieWire, a declarat ca este o „satira minunata care prezinta o serie de absurditati moderne”.

Monks Kaufman numeste filmul o „continuare imaginativa pentru Babardeala cu bucluc sau porno balamuc”, scrie despre flerul pe care il are Radu Jude pentru a imbina „gag”-uri unul dupa altul: „imbina umorul absurdist cu o integritate sociala ascutita, ca o replica romaneasca mai ascutita la Ruben Östlund.”

Despre prestatia Ilincai Manolache scrie ca este „senzationala” iar despre ultima parte a filmului spune ca are „40 de minute in care tragicomedia se aduna peste tragicomedie cu un efect insuportabil de stralucitor”.

Jurnalista spune ca „este o lucrare realizata de cineva total sigur pe gandirea sa si capabil sa isi permita replici pentru tot felul de peneluri macabre fara teama de a confunda claritatea ideologica a filmului.” Scrie despre „numeroasele scene de exceptie” si „momente hilare” ale filmului si il numeste pe Jude un maestru al ritmului.

Mai jos puteti citi mai multe despre film, puteti urmari trailerul, sesiunea de intrebari si raspunsuri de la finalul proiectiei de la Locarno si un scurt interviu cu Radu Jude de la festivalul elvetian.