Dupa cum ne-am obisnuit deja, filmele ajung la noi mult mai tarziu decat oriunde altundeva. Deci, cu o intarziere de vreo 3-4 luni, Charlie St. Cloud si-a facut aparitia si in cinematografele noastre, spre incantarea fanelor Zac Efron si a iubitorilor de drame.

Filmul este regizat de Burr Steers care se afla la cea de-a doua colaborare cu Zac Efron (17 Again) si la cel de-al treilea film din cariera sa. Scenariul este scris de Craig Pearce (Moulin Rouge!, Romeo + Juliet ) si Lewis Colick (October Sky, Domestic Disturbance, Ladder 49) si este o ecranizare a unui roman de Ben Sherwood.

Filmul ne spune povestea lui Charlie, un adolescent popular si cu un viitor promitator a carui viata se schimba total atunci cand isi pierde fratele mai mic intr-un accident. Este atat de marcat de moartea acestuia, incat nu poate accepta realitatea. Asa ca se refugiaza intr-o lumea proprie unde fratele sau e plin de viata si unde isi poate tine promisiunea pe care i-a facut-o acestuia, aceea de a-l invata sa joaca baseball.

Nu este nici primul si nici ultimul film care porneste de la premiza: Cat de greu este sa treci peste moartea cuiva apropiat si sa mergi mai departe? Pe mine, recunosc ca nu m-a prea impresionat. Dar nu va luati dupa mine, ca eu sunt cam greu de impresionat:). Cred ca reactiile la acest film se pot fi de doua feluri: Daca va plac dramele romantioase, atunci povestea baiatului sensibil pentru care o promisiune trebuie respectata cu orice pret, va va prinde cu siguranta.

Daca sunteti cinici sau adanc ancorati in realititate si nu credeti in fantome, in iubiri care salveaza, in barbati care se transforma in eroi si care isi dau si viata pentru femeia iubita, atunci ati pierdut timpul degeaba. Pentru ca filmul incearca cu orice pret sa atinga o coarda sensibila si sunt convinsa ca pe alocuri reuseste. Dupa ce vedem vreo jumatate de film cum joaca Charlie baseball cu fratelele sau decedat, si cum isi reprima orice instinct normal, ne bucuram cand se simte atras in sfarsit de o fata (fie ea chiar siAmanda Crew) . Ne bucuram si cand vedem ca ea il place si chiar impartaseste aceeasi pasiune ca si el: navigatia.

Surprizele si rasturnarile de situatie, insa, d-abia acum incep. Pentru ca dintr-o drama romantica, filmul se transforma intr-o poveste cu fantome destul de dubioasa. (contine spoilere!!) In primul rand, fantoma fratelui sau este geloasa pe noua lui iubita. In al doilea rand, aflam ca fata de care s-a indragostit si cu care tocmai a facut dragoste in cimitir a murit si ea :)). Dupa vreo 10 minute insa, scenaristii se razgandesc si o intoarc putin din condei- ea nu a murit, dar este in mare pericol si asteapta sa fie salvata. Si uite asa afla si Charlie de ce a ramas el in viata..si care e misiunea lui pe aceast pamant: sa salveze o viata. WOW!

Deci filmul ne ademeneste cu o paleta larga de emotii in speranta ca vom reactiona macar la una dintre acestea (pierderea cuiva drag, respectarea unei promisiuni, un scop in viata, un nou inceput), cu o poveste de iubire matura intre doi adolescenti, cu iubirea neconditionata dintre frati, si cu speranta ca exista ceva si “dincolo de moarte”. Plus un mesaj hedonist, inscriptionat chiar pe afis: live is for living. Mai adauga un actor la moda, care trebuie sa recunosc ca se potriveste destul de bine, si doi actori din garda veche (Ray Liotta si Kim Basinger), care insa cred ca puteau sa lipseasca cu desavirsire.

Deci, din ce categorie faceti parte: emotionati sau dezamagiti?