Recenzie concert Steve Vai @ Bucuresti (+ poze)
In randurile de mai jos puteti citi un guest post scris de Mircea, in care va descrie cum a trait el experienta Steve Vai.
Un spectacol cu stil, asta pot spune despre evenimentul de ieri, asteptat de multa vreme de multi iubitori ai chitarilor si nu numai. La polul total opus de showul ieftin romanesc, cu mult playback, o suita de adevarati muzicieni au incantat urechile celor prezenti ieri. Au facut spectacol Proconsul, George Baicea Band, Magnetofono si Steve Vai, cap de afis in seara muzicii de calitate, o seara ce comemoreaza 30 de ani de la trecerea in nefiinta a lui John Lennon. Ca un magnet puternic, Steve Vai a adus suflete doritoare de muzica adevarata in sala polivalenta. Nu intamplator am zarit prin multime oameni de muzica din Romania ( AG Weinberger, in primele randuri ale salii polivalente, asezat parca sa ii soarba talentul marelui compositor si chitarist, sau Hano Hofer, cunoscut ca lead vocal in trupa Nightlosers ).
A fost sa fie … un Proconsul cu Bodo in mare forma, etalandu-si vocea deosebita in fata publicului: simplu, fara fite, doar cu timbru puternic. Melodiile noi dar si cele cateva mai vechi si cunoscute au smuls aplauze “ de incalzire” din partea publicului, strans mai putin pe jumatate, desi organizatorii au intarziat cu aproximativ 30 de minute. Chiar nu inteleg de ce de fiecare data iti e dat sa astepti pentru ce platesti in bilet…
Pe scena au urmat imediat, in nici cateva minute, 2 suflete mari ale bluesului romanesc. George Baicea, cu al sau blues electro, a incalzit si mai tare atmosfera, mai ales cand au facut o interesanta rocada de instrumente; o imagine inedita cu George Baicea “gadiland” chitara bass, cu precizie si creativitate de invidiat.
La 20:45 au intrat pe scena Magnetofono, intr-un recital dezlantuit. Melodii celebre, in interpretarea lor unica, in limba italiana, au smuls aplauze la vocea unica a lui Alan Bedin, cunoscut pentru contributia uriasa la opera “Jesus Christ Superstar”. Acorduri inedite de contrabas, “walking bass” si tehnica de instrument cum rar poti savura “live” m-au facut sa ma intreb ce va urma la Steve Vai, un chitarist format de Joe Satriani si Frank Zappa… acum 30 de ani.
Dialoguri pe 6 corzi. Ce ati prefera intr-o seara muzicala perfecta? Dialog intre chitara electrica si saxofon, sau dialog intre chitara electrica si o intreaga orchestra…? Ambele le-am vazut ieri, de la un domn al muzicii rock, in pantaloni de piele negri, cu inconfundabilii ochelari de soare si parul lung. Steve Vai, fara doar si poate, e un mare nume in muzica si in tehnica instrumentului. Orice show in care apare este o desfatare a auzului, daca te poti intelege cu stilul “freak”, cum el insusi recunoaste cu franchete. In mod particular ieri, acest amestec curios de chiara electrica si instrumentele clasice din Evolution Tempo Orchestra, dirijata in forta de George Natsis, a sunat cum nu se poate mai armonios, de parca orice simfonie ar cere printre viori si instrumente de suflat o chitara care sa planga acum, si peste nici 2 secunde sa rada… Si am avut parte de toate in recitalul lui Steve Vai: acorduri imposibile, tremolo si “bend”, degete ce sfidau legile fizicii pentru a obtine game si arpegii cu totul obisnuite pentru el. Si ca sa incheie cu stil, precum Hendrix ar fi incantat odinioara o mare de oameni, am vazut ca se poate canta si cu limba la chitara electrica ! Si se poate canta foarte bine!
Putini artisti din noianul vazut de mine de-a lungul vremii pot ridica o sala Polivalenta in picioare. Steve Vai a facut-o cu atata usurinta, fiind pur si simplu… el insusi. Pentru 10 melodii incendiare, completate de o sonorizare buna (cu o singura gafa, demontata admirabil de chitarist intr-un stil inconfundabil), sala a rasplatit chitaristul si orchestra invitata cu aplauze si bisuri. Un concert care a meritat fiecare leu , o demonstratie de forta a muzicii in anul 2010!
Mai multe poze realizate de Gabriel Olteanu:
