Ma bucur sa va anunt ca, incepand de saptamana asta, avem o noua colega in echipa Monden.info! Este vorba de Cristina Iancu, absolventa de comunicare audiovizuala la UNATC, scenarist si critic de film. Cris va va tine la curent de acum inainte cu toate noutatile din cinematografie: recenzii de filme (si noi, si vechi), prezentari de trailere, topuri si multe altele.

Dupa cum sunt sigura ca stiti, noi dintotdeauna am publicat recenzii de filme si am fost parteneri la cateva festivaluri specializate, insa in ultimul timp n-am mai avut timp sa ne ocupam ca lumea si de asta am preferat sa luam pe cineva in echipa care sa se axeze doar pe asta.

Acestea fiind spuse, va invit sa cititi prima sa recenzie publicata la noi, a filmului „An Education” (pe care de abia astept sa-l vad si eu, acum ca am citit recenzia ) (urmatoarele articole vor fi publicate cu autorul „Cris” ).

AN EDUCATION: O lectie de viata

Nu mi-am propus sa fac educatie si nici sa dau lectii de viata.

Vreau doar sa va invit sa urmariti un film care cu siguranta va atrage atentia.

An Education: O lectie de viata. (2009)

Scenaristul Nick Hornby, un scriiitor care ne-a obsinuit deja cu povesti de viata fermecatoare („About a Boy”, „High Fidelity”, „Fever Pitch” ), ne propune de aceasta data o adaptare dupa autobiografia jurnalistei britanice Lynn Barber, si anume povestea de dragoste pe care aceasta a trait-o la 16 ani cu un barbat de peste 30 de ani.

Filme despre liceenii din zilele noastre am tot vazut… Ce ar fi sa ne intoarcem in urma cu 40 de ani si sa vedem cam care era atmsofera din liceele londoneze de pe vremea buncii? Cum se distrau adolescentii pe vremea aia, ce invatau ei, si, mai ales, care le erau visele?

Jenny (Carey Mulligan) este o eleva model, mereu cu un pas inaintea colegilor de clasa. E inteligenta, canta la violoncel, si stie exact unde vrea sa ajunga – la Oxford. Pana il intalneste pe David (Peter Sarsgaard)… un barbat sarmant, matur, diferit de adolscentii care ii fac curte… Un barbat care stie exact ce-si doreste o tanara si care nu ezista sa-i succeasca mintile… cu sarmul… dar mai ales cu posibilitatiile lui financiare.

O alternativa placuta la viata plictisitoare pe care a avut-o pana acum in care singura evadere era sa traga urechea si sa suspine la muzica lui Edith Piaf si sa viseze cu ochii deschisi la lumea boema din Paris, care reprezenta pentru ea imaginea libertatii absolute. Prin David i se deschid zeci de posibilitati, dar totul are un pret. Are de facut o alegere dificila:

„Oxford sau scoala vietii?” – intrebare pe care si-o pun chiar si parintii ei conservatori care isi doresc tot ce e mai bun pentru fiica lor, chiar daca nu sunt prea siguri daca asta inseama o cariera la Oxford, sau un sot care ii poate oferi o viata lipsita de orice grija.

Ce va alege Jenny si, mai ales, care e deznodamantul acestei relatii in care ea se arunca cu toata inima, va las pe voi sa descoperiti.

Carey Mulligan, actrita de 25 de ani (care arata de 15 ani) care o interpreteaza pe Jenny, isi merita cu prisosinta nominalizarile primite: nominalizare la Oscar, Golden Globe si castigatoarea premiului BAFTA pentru cel mai bun rol feminin. Naturala si seducatoare, ingenua si provocatoare.

Un rol de exceptie, asa cum ne-a obisnuit deja, face si Emma Thompson: directoarea liceului in care invata Jenny – un personaj dur dar corect, care incearca sa pastreze renumele scolii si o avertizeaza pe Jenny cu privinta la pericolele si regretele unei vieti lipsite de educatie.

Chiar daca sfarsitul este destul de previzibil, filmul nu treneaza si nu plicitseste. Dimpotriva, reuseste sa evite cu gratie nota de pilda moralizatoare, fiind o poveste inteligenta despre importanta lectiilor in viata, dar mai ales povestea unei maturizari.

De vazut: dupa ore cu profesoara de engleza.

De ce ne place: pentru naturaletea interpretarii.

De ce nu ne place: pentru titlul moralizator. 🙂

[recenzie scrisa de Cristina Iancu]