Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris este una dintre cele mai controversate din istoria recenta a jocurilor, un aspect care arata cat de divizata este societatea actuala nu doar in Franta, Romania sau SUA ci si in restul lumii.

Showul eclectic de 3 ore si jumatate regizat de Thomas Jolly a fost bogat in referinte si omagii aduse unor personalitati si momente notabile din istoria si cultura Frantei. Multe dintre ele au trecut neobservate, mai jos le gasiti explicate.

Showul a fost gandit intr-o succesiune de 12 capitole sau „tablouri” menite sa reprezinte cultura si societatea franceza din toate unghiurile.

Productia a inceput cu tema “Enchanté” („incantat de cunostinta” in franceza) si a continuat cu sincronicitate, libertate si egalitate, fraternitate, “sororitate” sau feminism, sportivitate, festivitate, intuneric, solidaritate, solemnitate si eternitate. Temele reprezinta valorile nationale ale Frantei, incluzand si minoritatile sau oamenii marginalizati precum diverse rase sau orientari sexuale (componenti demografici importanti atat in Paris dar si in restul tarii).

Punctul culminant al ceremoniei a fost revenirea pe scena a lui Celine Dion printr-o prestatie care ar trebui sa intre in cartile de istorie, fiind unul dintre cele mai frumoase si emotionante momente muzicale din istoria televiziunii.

Segmentul despre care s-a discutat cel mai mult in presa si pe retelele de socializare a fost denumit in mod eronat “Cina cea de taina”.

Este vorba despre un tablou bacanal cu travestiti (precum Nicky Doll si Piche) si persoane queer, adunati in jurul unei mese in centrul careia se afla o figura feminina (DJ-ul Barbara Butch) cu aureola. Pe masa din fata lor apare o reprezentare a zeului grec Dionis, semi-nud, cu corpul acoperit in sclipici albastru. Zeul era menit sa ofere cheia de lectura a intregului segment care reprezenta tema “Festivité” si era o referire la zeii de pe Muntele Olimp, din mitologia greaca — si inclusiv la originea Jocurilor Olimpice. 

In lipsa familiaritatii cu aceste repere vizuale, momentul a fost interpretat ca o reprezentare a cinei cea de taina asa cum apare in pictura lui Leonardo da Vinci. Referinte la capodopera lui Da Vinci se regasesc frecvent in cultura populara, din seriale precum The Simpsons sau South Park in filme precum The Expendables dar si in jocuri video si alte productii audio-video in care personajele care “imprumuta” locurile lui Isus si al apostolilor sunt criminali sau violatori. Pe Buzzfeed gasiti un articol cu 55 de alte momente care au parodiat “cina cea de taina” si au trecut complet neobservate, fara controverse.

Reactia unei parti a publicului ca fiind un moment de blasfemie a fost amplificata de presa avida de senzational si a starnit o reactie virulenta din partea bisericii catolice din Franta care a catalogat momentul drept o batjocura la adresa crestinitatii.

Dupa reactia bisericii, organizatorii, prin reprezentanta Anne Descamps, au emis scuze crestinilor si celor ofensati de tabloul in stil kitsch din cadrul ceremoniei: “In mod evident, nu a existat vreo intentie sa fim lipsiti de respect la adresa vreunui grup religios. Ceremonia a incercat sa celebreze toleranta comunitara, credem ca aceasta ambitie a fost indeplinita. Daca oamenii s-au simtit ofensati, ne cerem scuze.”

La randul lui, regizorul artistic Thomas Jolly a facut clarificari despre interpretarea eronata a segmentului drept “Cina cea de taina” si a explicat ca nu era vorba de o referinta crestina. Dimpotriva, momentul a fost inspirat din banchetele pagane ale zeilor de pe Muntele Olimp. “Nu veti gasi niciodata la mine vreo dorinta de a batjocori sau de a denigra ceva. Am vrut sa organizez o ceremonie care sa repare si sa reconcilieze. De asemenea, una care sa reafirme valorile Republicii noastre”, a declarat Jolly pentru BFMTV.

In privinta inspiratiei, Jolly a spus: “Cina cea de taina nu a fost inspiratia mea. Cred ca a fost destul de clar, zeul Dionis soseste pe aceasta masa. El este acolo pentru ca este zeul sarbatorii, al vinului, si tatal Sequanei, zeita Raului Sena. Ideea era mai degraba de a avea o mare sarbatoare pagana legata de zeii Olimpului… Olimp… Olimpism.”

O explicatie suplimentara a venit din partea lui Hugo Bardin, artist travestit cu numele de scena Paloma care a facut parte din tabloul bacanal: “Scuzele organizatorilor ar insemna ca ar recunoaste o greseala, ca au facut ceva deliberat pentru a face rau, ceea ce nu este cazul. Ceea ce i-a deranjat pe oameni nu este ca am fi reprodus o pictura. De fapt, ii deranjeaza ca l-ar fi reprodus oameni queer.”

In ceea ce priveste includerea persoanelor LGBT+ in ceremonie, la nivel statistic, in anul 2023, aproximativ 7% din populatia franceza declara ca are orientare homosexuala sau bisexuala (la nivelul Parisului, procentele se ridica la peste 20%). Astfel, se justifica reprezentarea lor intr-un moment de mai putin de 3 minute — adica 1,40% din durata de 210 minute a ceremoniei — ca un segment demografic important pentru istoria si cultura Frantei. In fond, sunt o multime de cetateni care au platit, prin taxele trimise catre statul francez, o parte din costurile ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice.

Ceremonia s-a deschis cu primele 18 delegatii participante navigand pe cinci barci, prin ploaie, pe sub Pont d’Austerlitz.

Podul Austerlitz a fost acoperit pe laterale cu o pictura ce reprezinta sporturile din programul olimpic al acestor Jocuri, precum si mai multe masti, o referire la lumea teatrului francez.

Calaretul misterios care a defilat pe apa pe un cal metalic a reprezentat-o pe Sequana, zeita raului si simbol al rezistentei. Structura metalica realizata de L’Atelier Blam este expusa la “La Maison Sanofi” pana in octombrie 2024.

Un alt moment controversat al ceremoniei a fost misteriosul personaj mascat, cu gluga si cu torta in mana, care a traversat Parisul in modul Parkour, pe acoperisurile capitalei.

Pe de o parte, mascatul este o aluzie la Assassin’s Creed, faimoasa serie de jocuri video dezvoltata de compania franceza Ubisoft, in care unul dintre capitole se desfasoara la Paris. De asemenea, compania a donat 500.000 de dolari pentru a ajuta la reconstructia Catedralei Notre-Dame. 

Este, de asemenea, o referinta la diferite figuri mascate din istoria si cultura franceza, inclusiv “Omul cu masca de fier”, un misterios prizonier al Bastiliei la sfarsitul secolului al XVII-lea, a carui identitate nu a fost niciodata confirmata, si “Fantoma de la Opera”, un personaj fictiv din romanul cu acelasi nume al lui Gaston Leroux.

In sectiunea subterana care prezinta catacombele Parisului (care pot fi vizitate, de altfel), apare la un moment un crocodil, o referinta la o povestea reala a lui Eleonore, crocodilul de Nil care a trait in canalizarile orasului. Este, de asemenea, un ecou al secventelor din filmul “La Grande Vadrouille” cu Louis de Funès in care este prezentat raul Bièvre ce curge sub Paris si se varsa in Sena.

Una dintre aparitiile surpriza ale evenimentului a fost Lady Gaga care a interpretat piesa „Mon truc en plume” a lui Zizi Jeanmaire.

„Scena” aurita de pe marginea Senei pe care a avut loc showul lui Lady Gaga a fost o referinta la Marea Scara din Grand-Palais. La baza structurii se afla un stalp decorat in varf cu unul din celebrele semne ale metroului parizian, create in anii 1920 de arhitectul Hector Guimard.

Momentul lui Lady Gaga a adus omagii Music-Hall-ului francez, urmat de o aluzie la lumea cabaretului parizian si Cancan-ul francez, prin 80 de artisti de la Moulin Rouge care au executat dansul iconic ce dateaza din anii 1820.

Penele roz au amintit de “La Vie en Rose: a lui Edith Piaf, o melodie pe care Gaga o include mereu in repertoriu, in recitalurile sale de jazz.

O alta referinta a fost in imaginile din Biblioteca Nationala Richelieu, printr-un omagiu adus literaturii franceze, cu “Romances sans paroles” de Verlaine, “Liaisons Dangereuses” de Pierre Choderlos de Laclos si “Triomphe de l’Amour” de Marivaux.

De-a lungul Senei, jeturile de apa, fantanile si Jardins à la Française au fost un ecou al parcului si gradinilor Versailles, proiectate de André LeNotre.

Mai tarziu, purtatorul mascat al tortei a descoperit ca Mona Lisa a fost furata – din nou. Cea mai faimoasa opera de arta de la Luvru, pictata de Leonardo da Vinci, a fost furata in 1911 si gasita in 1913. Ulterior, in ceremonia de deschidere, mascatul a descoperit ca pictura a ajuns in posesia Minionilor din franciza „Despicable Me”, produsa de Illumination Studios, cu sediul la Paris.

Tot pe marginea Senei, prin locurile pe unde au defilat atletii, au fost expuse sabloane cu capete uriase asezate pe ziduri. Personajele colorate, asemanatoare unor mascote, erau un omagiu adus traditiei franceze a caricaturii. Acestea infatisau personalitati precum Ioana d’Arc, Joséphine Baker, Marie Curie dar si Arsène Lupin, personaj fictiv din literatura franceza, jucat de Omar Sy in serialul „Lupin” de pe Netflix.

La un moment dat au aparut 10 statui aurite, fiecare onorand o femeie proeminenta din istoria Frantei.

Printre acestea se numara Simone de Beauvoir, filosof si scriitoare care a jucat un rol important in lupta pentru egalitatea de gen, si Paulette Nardal, pioniera a feminismului persoanelor de culoare si al miscarii literare Negritude. Alaturi de ele au fost reprezentate Olympe de Gouges, Alice Milliat, Gisèle Halimi, Jeanne Barret, Louise Michel, Christine de Pizan, Alice Guy si Simone Veil. 

Dupa o reconstituire a tabloului lui Eugène Delacroix „Libertatea ghidand poporul” de la Conciergerie, trupa franceza Gojira a reinterpretat cantecul revolutionar, „Ah! ça ira”, care incepe cu o secventa in care Regina Marie-Antoinette, decapitata, isi tine capul in maini.

Momentul este un omagiu adus Revolutiei Franceze, Conciergerie este locul in care regina a fost inchisa inainte de executie. 

La un moment dat apare o figura revolutionara intruchipata de soprana Marina Viotti, pe o barca inspirata de cea existenta pe simbolul heraldic al Parisului. Artista interpreteaza „L’Amour est un oiseau rebelle” („Dragostea este o pasare rebela”). Imaginea reia si deviza Parisului: “Fluctuat nec Mergitur”, pluteste, dar nu se scufunda.

Segmentul a starnit de asemenea controverse, organizatorii au fost nevoiti sa clarifice faptul ca nu celebreaza practica barbara a decapitarii, ci refac un moment din istorie. Asa cum scria istoricul de arta Valentina Iancu intr-o postare pe Facebook, „Parca suntem o societate in crize de nervi.”

Spectaculosul balon cu aer cald (vasque-montgolfière) inaltat la un moment dat in gradinile Tuileries este un omagiu adus fratilor Montgolfier, inventatorii acestui aerostat.

Prima calatorie cu balonul cu aer cald a atins cel mai inalt punct al sau, 1000 m, in timp ce survola gradinile Tuileries.

In timp ce parada parcurgea tronsonul „Synchronicité”, spectatorii au avut parte de o secventa coregrafica pe schelele de la Notre Dame.

Dupa incendiul izbucnit in 2019 care a distrus sira celei mai iconice cladiri pariziene, catedrala urmeaza sa fie redeschisa publicului in decembrie 2024. Dansatorii care au executat coregrafia pe schele au prezentat o aluzie la meseriile si mestesugurile franceze.

Ulterior, in segmentul “Libertate” a aparut o figura agatata de turla catedralei, o aluzie la celebrul Quasimodo, Cocosatul de la Notre Dame din romanul lui Victor Hugo. A fost urmat de o scena din musicalul „Les Misérables” la Théatre du Chatelet.

Ceremonia de deschidere a inclus, de asemenea, 500 de dansatori din mai multe ansambluri dispuse pe Podul Notre Dame si pe acoperisurile din jur, un omagiu adus oamenilor si energiei din Paris.