“Rabdarea e intotdeauna mai valoroasa decat trufia si egoul” e un proverb chinezesc pe care daca ni-l amintim mai des, in contextul regulilor de politete, am putea deveni persoane mai rafinate si mai manierate.

Cand vorbim despre maniere si eleganta ne aflam pe linia fina intre a fi retro si a fi politicos, a te preocupa de confortul celorlalti, a fi atent la ce e bine pentru cei din jur nu doar pentru tine.

Astazi, avem cativa dusmani importanti in raport cu politetea si eleganta: oamenii spun “asa sunt eu, sunt asumat” si nu le mai pasa de raportarea la ceilalti, barbatii vor sa fie liderii absolut si in raport cu femeile spun “ati cerut egalitate de sanse, nu mai trebuie sa fim atenti la nevoile voastre”, femeile spun “n-am nevoie de ajutorul tau” pentru orice moment in care, de fapt, le sunt ignorate nevoile.

Dar manierele sunt despre a-l respecta pe celalalt, a-l pune pe celalalt in prim plan intr-un context social. Nu sunt despre individualism, despre cine e mai puternic sau mai cunoscut.

Politetea si manierele se invata ca o limba straina, sau precum chimia la scoala, sunt reguli care odata cunoscute trebuie exersate pana devin deprindere naturala.

Astazi abordam doua dintre comportamentele care s-au indepartat mult de la regulile de politete in ultimii ani: tehnologia si individualismul.

Oamenii eleganti si manierati nu pun tehnologia mai preus de cei din jurul lor si nu vor neglija niciodata o persoana pentru a-si petrece timpul cu propriul telefon.

Una dintre cele mai raspandite dependente monderne e cea legata de tehnologie si de folosirea propriului telefon. Astazi folosim telefonul si uitatul aiurea pe net ca sa ne ocupam timpul, ca sa gasim o supapa de salvare cand nu avem ce sa mai vorbim cu ceilalti.

O persoana rafinata si manierata nu-si va scoate niciodata telefonul pe masa la o intalnire informala la restaurant sau intr-o cafenea, nu-si va lasa niciodata deschis telefonul la teatru, film, sau concert, iar daca e cautat in timpul unei sedinte, isi va cere scuze celor care ii sunt alaturi si va raspunde cat mai scurt solicitarii.

Principiul de baza este ca “daca ne intalnim cu cineva, timpul alocat intalnirii ii este dedicat suta la suta persoanei respective”: suntem acolo ca sa acordam atentie totala persoanei in cauza, sa o ascultam, sa-i dam spatiu sa vorbeasca mai mult decat noi, sa punem intrebari care sunt oneste si pentru care ascultam cu interes sincer raspunsurile, oricare ar fi acelea.

Unul dintre atributele pe care le admiram la oamenii importanti pe care-i intalnim e atentia pe care ne-o acorda: e o forma de validare pentru noi, am meritat sa captam atentia. Dar, de fapt, persoana importanta pe care am intalnit-o a fost inainte de orice manierata si recunoscatoare pentru intalnirea pe care a avut-o: si-a trait onest momentul. E o lectie pe care o putem observa la toate personalitatile mari ale lumii care au scris istorie – mindsetul de a fi recunoscator pentru fiecare intalnire din viata

Sa fii recunoscator e o practica pe care o intalnim in toate religiile: rugaciunile din unele religii sunt o forma de multumire si recunostinta, iar in altele exista practica de a te gandi dimineata sau seara caror persoane le esti recunoscator pentru parcursul tau in ziua respectiva.

Aceasta practica te ajuta sa constientizezi efortul celor din jur in raport cu propriul tau confort si propria bunastare, dar si sa realizezi ca nimic nu ti se cuvine.

Persoanele manierate si educate adauga inca o intrebare in practica zilnica: am ajutat pe cineva, am facut ceva bun pentru cineva ca sa-mi fiu recunoscator mie? Am binecuvantat pe cineva prin vorbele si comportamentul meu?

Uneori aceste gesturi mici de a fi atent real la nevoile emotionale ale celuilalt pot schimba extraordinar de mult lumea. Si nu sunt necesare fapte uriase – o cafea pe care o platesti in asteptare intr-un bar pentru cineva in nevoie, un cuvant de incurajare (fie si social media) pentru cineva care simti ca e in nevoie, o urare de zi buna cuiva pe care nu-l cunosti dar il intalnesti intamplator.

Recunostinta pe care o avem fata de ceilalti e doar jumatatea monedei, daca facem gesturi pentru care altii ne-ar mentiona pe lista lor de recunostinta, ne apropiem de cercul complet.