Cea mai recenta stire despre o replica a unor celebre cladiri din Paris vine din China, unde in provincia Hangzhou, orasul Tianducheng, s-a instalat un Turn Eiffel, s-a copiat arhitectura Gradinilor din Palatul Versailles si s-au creat bulevarde care seamana cu cele din Paris.

Proiectul initial din Tianducheng cuprindea pe langa copierea celebrelor spatii arhitecturale franceze si infiintarea unui oras cu 10.000 de locuitori, insa pana in prezent, spatiul desemnat pentru a fi “Parisul estului” numara doar 2.000 de locuitori.

Artistul François Prost a documentat fotografic orasul chinezesc si a publicat asemanarile si diferentele in cartea “Paris, China”.

• 

• 

• 

In Romania, avem o replica a Turnului Eiffel la Slobozia, dar si a Gradinilor Versailles in Bucuresti care e in prag de demolare

Imediat dupa revolutie, un om de afaceri din Slobozia a instalat o replica a Turnului Eiffel, care este vizibila si acum, fiind unul dintre obiectivele turistice ale orasului. De curand, Primaria Capitalei a avizat demolarea unei mini-Gradini Versailles aflata in curtea unei case de patrimoniu din Sos. Kiseleff nr.45, asadar acestea nu mai pot fi admirate de catre trecatori. Momentan, pe terenul aferent gradinii demolate, exista o autorizatie de constructie de bloc, insa inca se judeca in instanta decizia. Societatea civila a declarat ca este posibil ca o data procesul castigat, Gradinile Versailles din Bucuresti sa fie reconditionate si redate publicului.

A copia stilul arhitectural al unui edificiu este o tehnica folosita de multa vreme si in Romania: Palatul Cantacuzino din Floresti este construit dupa modelele Palatului Micului Trianon si Marelui Trianon din Gradina Versailles, iar Arcul de Triumf din Bucuresti este o replica mai mica a Arcului de Triumf din Paris

Palatul Cantacuzino din Floresti este supranumit si „Micul Trianon”, a fost construit la Floresti, judetul Prahova de Grigore Cantacuzino, Nababul, in 1911. Palatul a fost realizat de mesteri francezi, intr-un stil eclectic francez, cu elemente rococo si neoclasice, dupa planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru Nababul si palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, care in prezent este Muzeul National “George Enescu”.

Arhitectul Berindey s-a inspirat din arhitectura palatelor Micul Trianon si Marele Trianon, situate in gradina Palatului Versailles din Franta. Constructia a beneficiat de toate inovatiile tehnice ale vremii, fiind construita cu beton armat si granit, materiale folosite in premiera de Anghel Saligny la Podul de la Cernavoda.

Palatul Cantacuzino imita ca structura Micul Trianon, fiind construit pe trei nivele inegale, demisol, parter si etaj, dar imprumuta o parte din elementele fatadei de la Marele Trianon, palatul din Floresti avand zece coloane neoclasice, in timp ce Marele Trianon are insa saisprezece coloane.

Arcul de Triumf din Bucuresti, precum si bulevardele care se intersecteaza in dreptul edificiului, sunt construite dupa modelul celui din Paris. Monumentul aminteste trecatorilor de victoria Armatei Romane din Primul Razboi Mondial si de Marea Unire din 1918 – unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Romaniei.

Arcul de Triumf din Bucuresti are 27 de metri inaltime, scarile interioare duc spre terasa monumentului, care are o priveliste unica. De cateva ori pe an, Arcul de Triumf este deschis publicului.

Prin comparatie, Arcul de Triumf din Paris, situat la capatul vestic al raului Champs-Elysees, are o inaltime de 50 de metri. A fost inaugurat in 1836 de regele francez Louis-Philippe, care l-a dedicat armatelor Revolutiei si Imperiului.

“Micul Paris”, o capitala-replica dupa Parisul de altadata, unde arhitectii francezi au venit sa creeze bijuterii care si astazi sunt spatii publice

Incepand cu jumatatea secolului al-XIX-lea, Bucurestiul este denumit “micul Paris” pentru ca o mare parte din centrul orasului era construit dupa arhitectura franceza, cu specialisti scoliti in maniera Beaux-Arts, avand misiunea clara de a realiza o copie cat mai fidela a capitalei Frantei.

Arhitectii francezi ce profeseaza in Romania sunt fosti studenti ai École des Beaux-Arts si proiecteaza nu doar resedinte private, ci si cladiri publice, printre care Palatul CEC, sediul Bancii Nationale a Romaniei, Ateneul Român, Palatul de Justitie, Palatul Stirbei si altele. Arhitectii francezi erau fosti studenti la Ecole des Beaux-Arts.

Michel Sanjouand, Paul Gottereau, Albert Galleron sunt printre primii arhitecti francezi veniti in Romania pentru a impune un nou stil arhitectural, trasformand orasul lui Bucur intr-un loc de promenada pentru instaritii europeni

Influentele arhitecturii neoclasice franceze sunt vizibile in Bucuresti incepand cu anul 1830, odata cu activitatea unor arhitecti precum Michel Sanjouand, Xavier Villacrosse si M. Singurov. Una din cele mai reusite opere a lui Sanjouand, primul arhitect francez care profeseaza la Bucuresti, este Palatul Stirbei.

Un alt reprezentat de seama cu studii de Beaux Arts venit in Romania este Paul Gottereau, care a proiectat, printre altele, sala tronului si corpul de garda al Palatului Regal de pe Calea Victoriei, distrus in incendiul din 1927 si Palatul Fundatiei Universitare Carol I, astazi Biblioteca Centrala Universitara.

Ateneul Roman, una dintre bijuteriile arhitecturale ale capitalei, a fost creat de arhitectul  francez Albert Galleron. Cladirea este considerata un studiu remarcabil ca eleganta, bogatie si rafinament al detaliilor, unde fiecare element este foarte bine gandit si proportionat. Patru scari rotunde, dispuse la distante egale intre ele, urca spre marea sala de auditie de la etaj. Sala de concerte este acoperita cu o vasta cupola semisferica, iar pe zidul rotund din spatele lojelor, a fost rezervat un loc care inconjura sala pana la scena, pentru o fresca ce urma sa infatiseze istoria poporului roman. Istoricii noteaza ca aceasta fresca trebuia executata de Puvis de Chavannes, cel care a realizat frescele Panteonului din Paris, insa nu au fost fonduri necesare pentru executarea lucrarii de catre el.