„Balul” e unul dintre filmele pe care daca le vedeti impreuna cu copiii in aceasta vacanta nu doar ca va veti distra foarte tare (e un musical foarte reusit si foarte emotionant) dar veti putea discuta despre sexualitate, acceptare sociala, bullying intr-o forma foarte accesibila.

In film, Dee Dee Allen (interpretata de Meryl Streep, distinsa cu trei premii Oscar) si Barry Glickman (interpretat de James Corden, câstigator al premiului Tony) sunt doua stele ale scenei din New York si se confrunta cu o criza majora: noul lor spectacol de pe Broadway este un mare esec. Ca sa distraga atentia de la problema lor si sa ofere preei un alt subiect, isi propun sa se implice intr-o cauza sociala.

 Intre timp, intr-un oras de provincie din Indiana, liceana Emma Nolan (debutanta Jo Ellen Pellman) traieste un cu totul alt tip de drama: cu tot sprijinul directorului scolii (Keegan-Michael Key), presedinta comitetului de parinti (Kerry Washington) i-a interzis sa participe la balul de absolvire impreuna cu Alyssa (Ariana DeBose), iubita ei.

Dee Dee si Barry decid ca situatia Emmei este cauza perfecta pentru a-si salva imaginea si pornesc la drum impreuna cu Angie (Nicole Kidman, distinsa cu premiul Oscar) si cu Trent (Andrew Rannells), o alta pereche de actori cinici si dornici de un salt in cariera.

Regia ii apartine geniului creativ din spatele celor mai de succes productii tv din ultimii ani,  Ryan Murphy. (American Crime Story- The Assassination of Gianni Versace, Glee: 3D Concert Movie, Eat Pray Love, Ratched, Hollywood, The Politician etc)

Prin amabilitatea Netflix, va oferim cateva detalii din culisele acestei productii extraordinare, direct de la regizorul si producatorul ei, Ryan Murphy.

The Prom a fost un musical de mare succes pe Broadway. Ce v-a facut sa doriti nu doar sa produceti filmul adaptare, ci sa il si regizati?

A fost o experienta interesanta pentru ca l-am vazut in ianuarie 2019, auzisem despre spectacol, dar nu stiam mai nimic despre el in afara de ideea principala. Era o seara intunecata, ningea, eram singur si mi-au ramas in suflet doua lucruri. In primul rând, spectacolul a fost o placere. Mi s-a parut amuzant, elegant si l-am privit ca pe un moment de detensionare intr-o perioada deosebit de grea pentru tara noastra. De asemenea, m-am bucurat sa ma uit in jur si sa vad familii. Am vazut parinti cu copii, barbati gay si femei heterosexuale, venite in grupuri. Spectacolul le-a placut tuturor. M-a impresionat ca toti râdeau si plângeau. A fost ceva extrem de uman si emotionant.

In al doilea rând, fata careia nu i se permitea sa participe la balul de absolvire din cauza sexualitatii ei era din Indiana, ceea ce pentru mine a fost o surpriza. Si eu sunt din Indiana si acest lucru mi s-a intâmplat si mie, astfel incât acesta a fost un element personal. Imi aduc aminte ca am plecat de la spectacol gândindu-ma: „Uau, mi-as fi dorit sa fi existat un asemenea spectacol pe care sa-l pot vedea impreuna cu parintii mei atunci când eram copil. Dar nu a existat. Asa ca m-am gândit ca poate ar trebui ca eu sa fac acest lucru posibil.” Si exact asta am facut. Doar ca a fost o experienta foarte ciudata, pentru ca, desi nu am mai facut asa ceva niciodata, in timpul calatoriei de intoarcere la Los Angeles, in avion, mi-am facut o lista cu cei cu care mi-am dorit intotdeauna sa lucrez, un fel de lista cu ceea ce as mai vrea sa fac in aceasta viata, dar cu persoane. Numarul 1 pe lista oricui este, cu siguranta, Meryl Streep, pe care o cunosteam putin, dar fata de care am fost intotdeauna foarte timid… Si mai erau si James Corden, Nicole Kidman, Kerry Washington si Keegan-Michael Key.

Asadar, le-am sunat impresarii si le-am zis ca vreau sa fac acest film si ca as vrea ca ei sa-si intrebe clientii daca n-ar fi dispusi sa mearga sa vada spectacolul, adaugând ca stiu cât de improbabil este ca ei sa aiba timp. Chiar daca pare de necrezut, cred ca, in numai o saptamâna, au mers sa-l vada si Meryl, si Nicole, si James. Au trecut doar trei saptamâni din momentul in care am vazut spectacolul pâna când Netflix a dat unda verde. Cred ca, de fapt, am simtit cu totii ca acesta este lucrul de care lumea are nevoie acum si ne-am dorit sa-l putem oferi.

Cum le-ati ales pe cele doua actrite tinere din rolurile principale, JO ELLEN PELLMAN SI ARIANA DEBOSE?

Castingul pentru a le gasi pe cele doua tinere care sa le intruchipeze pe Emma Nolan si pe Alyssa Greene a durat sase luni. A fost o placere suplimentara. Aveam deja alaturi toate aceste mari vedete si ne doream actori mai putin cunoscuti pentru restul distributiei. Mi-am dorit ca publicul sa descopere o noua actrita in rolul Emmei si am vrut o persoana cu multa forta si determinare in rolul Alyssei. A fost un casting deschis si am primit probe de la orice persoana tânara din intreaga lume.

• 

• 

• 

„Meryl, in mod special, a muncit in fiecare zi, vreme de patru luni, ca o adevarata atleta. Pregatirea a inceput in septembrie si noi am filmat in decembrie, iar ea a fost acolo in fiecare zi ca sa danseze.”

In cele din urma, am ramas cu doua tinere, Ariana si Jo Ellen. I-am spus directoarei de casting ca voi merge la New York si ca vreau sa vad numai doua persoane si ca vreau ca ele sa se cunoasca atunci, in incaperea respectiva. A fost o metoda oarecum ciudata si, de fapt, nimeni in afara de mine nu a crezut ca este o idee buna. Am intrat pur si simplu acolo si le-am cerut ca, inainte de a face orice altceva, sa-mi povesteasca fiecare câte ceva despre vietile lor.

Prima a fost povestea lui Jo Ellen, o tânara queer dintr-un oras de provincie, crescuta de o mama gay singura. Imediat dupa absolvire, vazuse spectacolul The Prom impreuna cu mama ei. Amândoua fusesera deosebit de impresionate de spectacol. Povestea vietii ei era remarcabila si, in plus, stia sa joace si sa cânte!

A urmat povestea Arianei, o visatoare care fusese deja pe Broadway si care avea multa experienta (jucase in Hamilton si tocmai terminase lucrul alaturi de Steven Spielberg la West Side Story). Ceea ce mi-a placut tare mult la Ariana a fost faptul ca avea o gramada de idei despre personaj si faptul ca i-a inteles importanta. Stia foarte bine ca isi va asuma o mare responsabilitate jucând in acest film pentru Netflix, pentru ca urma sa devina un model de urmat pentru aproape 200 de milioane de oameni, indiferent daca ii placea asta sau nu. Iar acesti oameni puteau capata speranta, pentru ca povestea are un final fericit.

Apoi au dat proba impreuna si, imediat dupa aceea, a fost absolut clar ca ele vor fi cele alese. A fost cel mai simplu lucru pe care l-am facut. A durat o ora, dar a fost de parca asa trebuia sa fie. Au fost singurele care mi-au placut, a existat chimie intre ele. Amândoua au inteles ce inseamna sa reprezinti persoane sau idei si cât de important este pentru tineri sa se regaseasca pe ecran si sa aiba parte de un final fericit. In atâtea povesti cu tematica gay, iar eu am lucrat la multe asemenea proiecte, finalul este trist sau chiar tragic, dar aici este vorba despre un final plin de optimism. Exista o replica in film care suna cam asa: „Sa facem un bal pentru toti”. Aceasta este lumea in care mi-as dori sa traim. A fost un proces plin de bucurie.

• 

• 

• 

Cum a fost colaborarea cu membrii acestei distributii extraordinare?

Au fost minunati. Au fost cu totii intr-o tabara de pregatire pe Broadway, care a presupus luni de antrenament de dans si lectii de canto la un mare studio de dans din cadrul Paramount Pictures. Meryl, in mod special, a muncit in fiecare zi, vreme de patru luni, ca o adevarata atleta. Pregatirea a inceput in septembrie si noi am filmat in decembrie, iar ea a fost acolo in fiecare zi ca sa danseze. A trebuit sa invete sa si cânte precum Dee Dee Allen.

Intre membrii distributiei s-a creat o relatie strânsa. De cele mai multe ori, atunci când faci un film, dupa ce se lucreaza la o scena, fiecare merge inapoi in rulota lui, iar tu te ocupi sa asezi camerele in unghiul necesar pentru scena urmatoare. Dar nu la fel au stat lucrurile in cazul acestui film. Cu totii se adunau intr-un colt, faceau glume, stretching sau puneau gheata unii pe genunchii celorlalti. Au devenit ca un fel de trupa de pe Broadway.

Toata lumea a plâns la sfârsit si au venit fiecare sa vada momentele muzicale ale celorlalti, incurajându-se reciproc tot timpul. A fost o atmosfera ca intre niste nomazi de pe Broadway. Ariana si Jo Ellen s-au cufundat foarte repede in propria lor imbratisare calda si a fost incântator sa vedem asta. A fost ceea ce am sperat tot timpul ca se va intâmpla, dar niciodata nu poti spune sigur daca va exista chimie si nu poti prevedea ce se va intâmpla. S-au adorat reciproc, cred ca si datorita faptului ca au muncit din greu impreuna.

Acest film va fi difuzat si in unele locuri in care Emmei nu i s-ar permite sa mearga cu iubita la Balul de Absolvire.

Din punctul meu de vedere, unul dintre elementele care mi-au placut foarte mult la colaborarea cu Netflix a fost legat de reactiile oamenilor din anumite tari care nu se regasesc prea des in personajele pe care le vad pe ecrane. N-am mai avut parte de asa ceva in cariera mea. Lucrul acesta este intr-adevar posibil doar alaturi de Netflix, pentru ca Netflix functioneaza ca un unificator global si ca un fel de ambasador. Acest lucru mi-a placut foarte mult la aceasta colaborare.

De asemenea, imi place ca toata lumea stie ce inseamna un bal de absolvire si fiecare are propria versiune despre asta, insa nu oricui i se permite sa participe sau sa se exprime liber. Sper ca, prin intermediul acestui film, sa aiba cu totii experienta participarii la un bal si experienta de a face parte dintr-o comunitate. Eu n-am avut parte de asta in perioada maturizarii si am fost cu totii constienti de acest lucru in timp ce am lucrat la acest film. Sunt incântat ca va fi lansat in acelasi timp in intreaga lume. Este aproape ca si cum toata lumea ar dansa simultan pe tot globul. O sarbatoare internationala a ideii si sperantei legate de un alt fel de lume.