Zilele acestea a ajuns, in sfarsit, si la noi in cinematografe filmul Savages/Brutele iar parerile au fost destul de impartite.

Cea mai buna caracterizare a ultimului film in regia lui Oliver Stone a scos-o fara sa vrea, un prieten: Mister Stone was stoned 🙂 Pentru ca intr-adevar numai un om cu mintea suprasolictata de subsante interzise sau semi interzise mai putea face un film in care trebuie sa lasi atat de mult de la tine daca vrei ca totul sa functioneze.

Filmul a avut toate ursitoarele bune de parte lui: e adaptat dupa un best-seller, are un nume atragator, care iti este explicat de vreo 3 ori pe parcursul filmului, chiar si cu definitia din dictionar; un regizor capabil si o distributie excelenta: Benicio del Torro, John Travolta si Salma Hayek.

Si nu, n-am uitat sa-i precizez pe cei 3 protagonisti – Blake Lively, Aaron Johnson sau Taylor Kitsch-  doar ca pentru ei termenul „excelent” e mult prea exagerat.

Ursitoarea cea rea insa nu s-a zgarcit nici ea: i-a dat-o pe Blake Lively si i-a luat orice urma de morala.:)

S-a tot spus sa Stone revine la vremurile sale de glorie, adica la perioada Natural Born Killers, un film-cult solid care in ciuda modului mai haotic de realizare are un mesaj clar care ajunge la toata lumea.

In Savages abuzeaza iar de tineri frumosi si nebuni si duce totul la extreme ba mai adauga si-un triunghi amoros. Avem doi baieti putred de bogati care si-au castigat averea din vanzare de marijuana, a caror marfa este atat de spectaculoasa incat ii intereseaza chiar si pe mexicani. Si cum constrastele se atrag, cei doi sunt atat de diferiti incat practic nu au nimic in comun. Ben e un hippiot sensibil care se pricepe la botanica si care e preocupat de binele omenirii iar Chon este un baiat trecut prin razboi, experinta care l-a marcat atat de tare incar nu mai are orgasme ci wargasme. Cum spuneam cei doi sunt cool, sunt pe val, iar tot ce au in comun e ea. E e O, de la Ofelia lui Shakespeare, sau mai pe limba adolescentilor Blake Lively din Gossip Girl, domnisoara in jurul careia se invarte toata actiunea si care poarta o mare vina pentru esecul acestui film. Ea este naratoarea care puncteaza din off, cu minunatat ei voce ceea ce cred ei ca nu poti intelege din imagini.

Deci avem trei tineri care ne livreaza vreo 20 minute de sex fierbinte, pe rand si in slow motion, ametiti de aburii ierbii de calitate. Mai avem o intriga de-ti sta mintea-n loc, care implica o vaduva mexicana devenita sefa de cartel din Mexic, care taie in carne vie dar care varsa lacrimi amare atunci cand fiica ei nu vrea sa aiba de-aface cu ea; un mafiot mexican lipsit de scrupule (Benecio del Torro) care isi schimba pozitia in functie de interese; un politist corupt dar care nu-i tocmai personaj negativ (John Travolta) si un mix de dialoguri prefabricate, piesaje frumoase, violenta gratuita si actiuni slabute. Ceea ce a pus capac insa, a fost finalul fals de genul: „dar lucrurile se puteau întâmpla si asa..” care avea farmec poate in anii 90 dar acum e de-a dreptul jenant. Ok, stilul vizual este destul de reusit, culori saturate cadre interensante si un rimt adecvat dar povestea …  

Cum spuneam filmul are si parti bune: Benicio del Torro e un psihopat adorabil, Salma Hayek da clasa iar soundtrackul e chiar reusit.

Chiar daca m-am cam zgarcit cu laudele, e bine sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri despre ce e vorba. Poate pentru unii, va fi o surpriza placuta. Daca vreti sa alegeti si alta premiera a saptamanii va recomand LAWLESS.