O sculptura de marmura creata de Antonio Canova redescoperita recent ar putea fi vanduta cu peste 10 milioane de dolari in luna iulie cand va fi scoasa la licitatie de Christie’s.

Descrisa de casa de licitatii drept „capodopera pierduta a lui Canova”, un sculptor italian care a lucrat in stilul neoclasic, opera de arta „Maddalena Giacente” (Magdalena culcata). A fost o comanda a Contelui de Liverpool care a devenit ulterior prim-ministrul britanic, si a fost realizata pe o perioada de 3 ani.

Sculptura o reprezinta pe Maria Magdalena intr-o stare de extaz religios, fiind finalizata in 1822 si livrata comanditarului cu o luna inainte de moartea lui Canova.

• 

• 

Donald Johnston, seful departamentului de sculptura de la Christie’s International, a declarat pentru Reuters ca „Este una dintre ultimele lucrari executate de Canova insusi, a fost descoperita recent dupa ce a fost incadrata in colectiilor de secol XX, nefiind recunoscuta drept o lucrare importanta a lui Canova.

A fost una dintre punctele culminante ale expozitiei Art Treasures desfasurata in Manchester in 1857 si a fost vanduta unui gentleman, alaturi de continutul unei case. Insa a avut loc un incendiu in casa respectiva, era planuita o licitatie cu obiectele din casa dar pana la momentul desfasurarii licitatiei, in 1938, identitatea lucrarii a fost pierduta si a fost mentionata drept o figura clasica.”

In prezent, sculptura se afla expusa la Christie’s in Londra si, asa cum este obiceiul casei de licitatii cu toate capodoperele si operele de arta extrem de pretioase, va porni intr-un turneu de expuneri in New York si Hong Kong pentru a fi admirata pe potentialii cumparatori indeaproape. Licitatia pentru vanzarea sculpturii va avea loc pe 7 iulie, pretul estimat fiind intre 6,6 si 10,6 milioane de dolari.

In 2002, sculptura innegrita, plina de praf si reziduuri a fost vanduta in cadrul unei licitatii desfasurate de Sotheby’s Sussex, in Anglia, pentru 7.540 de dolari, dovada provenind dintr-un catalog al licitatiei.

In urma cu 20 de ani, sculptura era identificata drept „O figura de marmura alba cu o femeie tanara”, autorul necunoscut iar datarea era plasata la jumatatea secolului al XIX-lea, fiind mentionata si dimensiunea impresionanta de 1,70 in lungime. 

Prima vanzarea a sculpturii a avut loc tot la Christie’s, in 1852, dupa moartea mostenitorului Contelui de Liverpool. Legatura cu Antonio Canova pare sa se fi pierdut in jurul anului 1920 cand Herbert Smith, un producator de covoare, a cumparat-o alaturi de continutul conacului Wilton Court care a fost distrus partial de un incendiu. Ulterior, a fost achizitionata in 1938 de activista Violet Van der Elst insa nu mai atribuita lui Canova. In 1959, a fost cumparata de un vanzator de arta care a plasat-o in gradina lui de vara unde a stat pana la licitatia din 2002.

Pe parcursul verii trecute, lucrarea a fost curatata, restaurata si identificata de specialisti drept capodopera pierduta a maestrului italian Antonio Canova. 

Unul dintre expertii care a analizat-o, Mario Guderzo, a declarat pentru publicatia The Art Newspaper ca „Opera a fost cautata de specialistii in Canova de multe decenii, astfel ca descoperirea are o importanta fundamentala pentru istoria colectionismului dar si pentru istoria artei.”

Vanzatorul lucrarii ramane anonim insa a fost identificat drept un cuplu britanic care avea sculptura expusa in gradina, drept decoratie de exterior. Cand si-au dat seama ca ar putea avea o valoarea mai mare decat se credea initial, l-au angajat pe Francis Outred, consultant de arta, pentru a afla mai multe despre originile acesteia.

Specialistul de la Christie’s, Johnston, a declarat ca „Pentru mine, este un exemplu tipic de lucrare realizata de Canova dar sunt si alte semne specifice lui. Modul in care sunt sculptate picioarele, mainile si modul in care a modelat degetele cu o serie de curbe foarte dulci, e foarte tipic pentru Canova.”

Dovada concreta pentru autenticitatea lucrarii a provenit din Museo Gypsotheca Antonio Canova din Possagno, Italia unde se pastreaza matrita originala a sculpturii.

Antonio Canova a fost un artist italian neoclasic faimos pentru sculpturile sale din marmura. Printre patronii sai se afla si Napoleon Bonaparte, dar si alti nobili din tari precum Anglia, Olanda, Austria, Polonia sau Rusia. 

Canova provine dintr-o familie de pietrari si sculptori originari din orasul Possagno, care la vremea respectiva facea parte din Republica Venetiana. De la o varsta frageda, a fost inclinat catre sculptura, astfel a ajuns ucenicul lui Giuseppe Bernardi, un artist proeminent in Venetia secolului al XVIII-lea. 

Dupa ce a fost introdus in societatea venetiana de catre Bernardi, cunoscut si ca Torretto, Canova a urmat cursurile de la Accademia delle Belle Arti, ulterior a parasit atelierul maestrului sau si a inceput sa realizeze sculpturi pe cont propriu. Printre primele sale lucrari cunoscute se afla „Orfeu si Euridice” din 1776 si „Daedalus si Icar” din 1779.

Canova a inceput sa calatoreasca la Roma incepand cu 1779 iar de acolo a plecat catre Franta si Anglia incepand cu anii 1800. Lucrarile sale au inceput sa impresioneze nobilimea si primea nenumarate comenzi care i-au adus notorietate. 

La inceputul secolului al XIX-lea, sculptorul original din Possagno era unul dintre cei mai celebri in Europa pentru ca lucra in stilul neoclasic monumental preferat in vremurile respective. Zvonurile despre talentul lui iesit din comun au ajuns pana la curtea imperiala franceza, astfel ca a inceput sa lucreze sub patronajul lui Napoleon Bonaparte pentru care a realizat sculptura ”Napoleon ca Marte in calitate de pacificator”, dar si ”Venus Vitrix” un portret al Paulinei Bonaparte, sora lui Napoleon. In ciuda aprecierii pe care a primit-o, Canova nu a acceptat oferta familiei imperiale de a ramane sculptor de curte. 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

In 1816 Canova s-a intors in Italia cu o parte din lucrarile de arta pe care francezii le-au furat in timpul ocupatiilor si razboaielor napoleoniene.

Datorita dedicatiei sale fata de repatrierea unor opere italiene, Canova a fost decorat de catre Papa Pius al VII-lea, a primit un titlu nobiliar si functia de presedinte al Accademia di San Luca, una dintre cele mai prestigioase centre de formare artistica din lume.

In ultimele decenii, operele lui Canova au inceput sa fie redescoperite si sa primeasca o importanta din ce in ce mai mare. Artistul a produs sute de lucrari care au fost dispersate pe tot continentul european, fiecare dintre ele fiind o reamintire a culturii antice grecesti si romane.

La Possagno se poate vizita o mare parte din opera lui la Muzeul ”Ghipsoteca Antonio Canova”, care gazduieste peste mulajele originale de ghips dupa care Canova si-a realizat faimoasele sculpturi in marmura.

Ghipsoteca de la Possagno este cea mai mare din Europa si a fost infiintata dupa moartea artistului la initativa fratelui vitreg a lui Canova, episcopul Giovanni Battista Sartori. Muzeul a fost deschis inca din 1844. 

Muzeul a fost afectat in timpul celor doua Razboaie Mondiale, insa incepand cu 1957 s-a initiat un proces important de restaurare coordonat de arhitectul Carlo Scarpa. Acesta a refacut dispunerea initiala a lucrarilor, astfel ca muzeul arata astazi in acelasi mod in care a fost gandit inca din 1844.