(video) Din februarie, in cinematografe „September 5” va fi o noua ecranizare a crizei ostaticilor israelieni ucisi de teroristi palestinieni la Olimpiada de la Munchen din 1972. Printre ei s-a numarat si un antrenor evreu de origine romana, nascut la Timisoara.
Atentatele de la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 au inspirat un film cu 5 nominalizari la Oscar lansat in 2005 de Steven Spielberg.
La inceputul lui 2025, pe 21 februarie, in cinematografele din Romania va intra o noua versiune a povestii tragice in urma carora 11 sportivi si antrenori evrei au fost luati ostatici si ucisi de un grup terorist palestinian recunoscut sub numele „Black September”.
Noul lungmetraj se numeste “September 5”, este regizat de Tim Fehlbaum si ii are in rolurile principale pe Peter Sarsgaard, John Magaro, Ben Chaplin si Leonie Benesch. In timp ce Spielberg a spus povestea din perspectiva modului in care guvernul israelian a urmarit ani la rand teroristii pana i-a eliminat pe fiecare, Fehlbaum, pe un scenariu pe care l-a scris impreuna cu Moritz Binder si Alex David, a ales alt unghi, cel al echipei de reporteri americani de transmisiuni sportive care se trezeste implicata in relatarea crizei ostaticilor.
Unul dintre antrenorii ucisi, Andrei Spitzer, avea origine romana, era evreu din Timisoara si era antrenorul echipei nationale de scrima a Israelului. Sotia sa, Ankie Hacks, a cerut Comitetului Olimpic International la fiecare olimpiada de atunci ca la ceremonia de deschidere sa fie un moment de reculegere pentru victimele din 1972. A fost refuzata de fiecare data, spunandu-i-se ca se vor retrage echipele din tarile arabe din competitie si ar fi un conflict politic foarte mare.
“September 5” a avut premiera mondiala in septembrie la Festivalul International de Film de la Venetia.
In fapt, noul film dezvaluie momentul decisiv care a schimbat pentru totdeauna modul in care sunt transmise stirile in direct pana astazi, echipa de televiziune americana fiind nevoita sa se adapteze rapid de la reportajul sportiv traditional la reportajul in direct in care stirile se intampla in timp real.
In centrul povestii se afla Geoff (John Magaro), un tanar si ambitios producator TV care se straduieste sa primeasca validare din partea sefului sau, directorul Roone Arledge (Peter Sarsgaard). Impreuna cu traducatoarea germana Marianne (Leonie Benesch) si cu mentorul sau Marvin Bader (Ben Chaplin), Geoff preia in mod neasteptat conducerea transmisiunii in direct.
Pe masura ce naratiunile se schimba, timpul trece si se raspandesc zvonuri contradictorii, cu vietile ostaticilor atarnand in balanta, Geoff trebuie sa ia decizii dificile, dar se confrunta si cu propria sa busola morala.
In cadrul evenimentelor din 5 septembrie 1972, cand teroristii palestinieni au luat ostatici sportivii israelieni veniti la Munchen pentru Olimpiada de vara, reporterii ABC Sports prezenti la fata locului nu erau deloc pregatiti pentru schimbarea pe care urmau sa o faca. Insa pelicula lui Fehlbaum surprinde intocmai modul in care jurnalistii s-au ridicat la inaltimea asteptarilor si puterea pe care o au oamenii din orice meserie de a se adapta la crizele de moment.
Intr-o declaratie oferita USA Today, elvetianul Tim Fehlbaum a declarat: „Am vrut sa surprindem ritmul frenetic in care s-a desfasurat totul, cum aproape ca nu a existat loc pentru a respira. Vorbind cu oamenii care au fost acolo, cei care au relatat acest eveniment oribil care se intampla in fata lor, mi-a fost clar ca era un film de facut pe aceasta tema.”
Pentru echipa ABC Sports, condusa de legendarul prezentator TV Jim McKay, era o victorie uriasa faptul ca a obtinut un satelit care le permitea transmiterea in direct a Jocurilor Olimpice in intreaga lume.
Dar cand ecourile unor focuri de arma din dormitoarele sportivilor se transforma in confirmarea a doi sportivi morti si in cereri din partea unui grup numit Black September, scenariul Jocurilor Olimpice s-a transformat intr-un film de groaza care trebuia relatat in timp real. Roone Arledge a reusit sa-si mobilizeze echipa pentru a prezenta intregul eveniment cu o tehnologie relativ primitiva si un vid de informatii.
Mintea ascutita a lui Arledge l-a propulsat ulterior in divizia de stiri a televiziunii ABC, una dintre cele mai urmarite din SUA la momentul respectiv. Pentru a surprinde mai bine zona ostaticilor, a ordonat amplasarea unor camere de luat vederi masive, legate la cabluri lungi, intinse pe strazile din Munchen. In plus, a dat unda verde angajatilor sa se dea drept olimpici pentru a filma intrarile si iesirile din Satul Olimpic si a respins ordinele de a incredinta reportajul angajatilor ABC News care se aflau la New York si lui Peter Jennings (jucat in film de Benjamin Walker), care mai tarziu a devenit celebru ca prezentator principal al canalului de stiri.
Improvizatia lui Arledge a schimbat modul in care se facea jurnalismul inaintea unei epoci in care oricine cu un telefon mobil in buzunar poate inregistra si disemina subiecte de actualitate.
Filmul ridica o serie de intrebari relevante despre etica si rolul mass-media in peisajul actual.
Pentru Peter Sarsgaard, intrebarile pe care le ridica filmul au ecou in vremurile actuale: „S-a transformat din primul eveniment sportiv de acest gen transmis in direct la primul momentul cand o camera in direct a fost pusa pe o criza a ostaticilor. Asa ca astazi trebuie sa ne intrebam, acest instrument pe care il avem pentru a vedea evenimente de toate tipurile desfasurandu-se in direct, ne ajuta in privinta lucrurilor pe care jurnalismul ar trebui sa le faca pentru societate?”
Spre exemplu, una din dilemele morale ale personajelor principale ale filmului este cat de mult sa arate din criza ostaticilor, daca sa ii expuna si sa puna reflectorul pe ostatici si pe teroristi, daca sunt potriviti termenii de “ostatici” si “teroristi”. Erau vremuri fara precedent care rezoneaza, bineinteles, cu modul in care au fost promovate pe retelele de socializare imagini cu masacrul comis de Hamas pe 7 octombrie 2023.
Fehlbaum spune ca nu este intentia filmului sa redeschida ranile create de Hamas si subliniaza ca filmul sau era deja in postproductie cand au avut loc acele atacuri: „Nu poti separa stirile de astazi de ceea ce s-a intamplat in 1972, asa ca, desigur, exista unele asemanari. Iar lumea in care traim astazi va avea, fara indoiala, o influenta asupra a ceea ce cred oamenii cand vad acest film. Dar, de fapt, filmul nostru este despre un moment din istoria mass-media, un punct de cotitura in modul in care au fost acoperite stirile. Speranta mea este ca, intr-un sens mai larg, ne va determina sa reflectam asupra contextului nostru mediatic actual.”
Trailerul “September 5” poate fi urmarit mai jos, filmul, descris ca un thriller istoric, a intrat deja in cinematografele americane, putand fi vizionat in Romania incepand cu 21 februarie 2025.
La lansarea filmului Munich in Romania, in 2006, am vorbit cu unul dintre antrenorii romani – Octavian Mercurian – care s-a aflat la Olimpiada de la Munchen in 1972. Iata o parte din conversatia de atunci.
Unde erati in noaptea atentatului?
Octavian Mercurian: In Satul Olimpic echipa României statea la doar câtiva metri de locul unde a fost atentatul, pe strada Connolly, in blocul de vizavi de echipa Israelului. Atentatul a avut loc pe 5 septembrie 1972, la 5 dimineata, dar noi am aflat abia la prânz. In dimineata aia aveam calificari in proba de caiac si am plecat la lac, la 5 km de Munchen. La prânz, când ne-am intors ne-au anuntat ca se inchid Jocurile Olimpice, ca e stare de alerta pentru ca 11 evrei au fost luati ostatici de palestinieni.
Ce va amintiti despre negocierile cu rapitorii?
O.M.: Pe seful teroristilor l-am vazut pe fereastra, era unul mic de statura. Au cerut eliberarea unor palestinieni si când primul ministru al Israelului, Golda Meir, a ramas foarte ferma in negocieri, au vrut patru elicoptere care sa-i duca la un avion privat care sa-i duca la aeroport, iar de acolo au vrut sa-i preia un avion cu destinatia Egipt.
Nemtii i-au dus pe un aeroport militar, unde erau multi tragatori de elita. Când rapitorii au inceput sa omoare sportivii, i-au ucis. S-a constatat mai târziu ca doi dintre rapitori nu se regaseau printre cadavrele de pe pista aeroportului. Seful rapitorilor si inca un palestinian scapasera, dar au fost prinsi undeva in interiorul bazei militare. Palestinianul a murit in spital pentru ca era ranit grav, seful rapitorilor a fost dat la schimb câteva luni mai târziu când gruparea terorista a deturnat un avion. (Nota red: Filmul lui Spielberg lasa sa se inteleaga ca echipa de fosti agenti ai Mossadului i-a eliminat pe atacatori, de fapt agentii i-au urmarit timp de patru ani pe cei care s-au aflat in spatele atentatului.)
Restul conversatiei poate fi citita mai jos.
