Sorina Stefanescu este actrita a Teatrului Nottara, dar ati putut-o vedea si in spectacole la Teatrul National (“Vizita batranei doamne, in regia lui Alexander Morfov), in teatrul independent ( de la Arcub, Metropolis, Godot si pana la Green Hours).

Cum veti vedea si in interviul de mai jos, e genul care isi gaseste activitati mereu folosind timpul liber ca sa invete ceva nou, pe perioada in care teatrele au fost inchise ea s-a dezvoltat in directii noi.

La Nottara o vedeti in „Albina din capul meu” de Roland Schimmelpfennig (regia Cristi Juncu), „Trei surori” de A.P. Cehov (regia: Semion Serzin), „Cumetrele” de Michel Tremblay (regia: Corina Dragomir), „Cum va place” de William Shakespeare (regia: Alexandru Mâzgareanu), „Molière/erèiloM”, dupa Molière si Mihail Bulgakov (regia: Roman Feodori).

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Da. A trecut foarte mult timp de cand am jucat cu public in sala, mai bine de un an, si pauza asta mie nu mi-a facut deloc bine. Simt ca am „ruginit” un pic si am nevoie de putin timp ca sa ma readaptez la scena. E o energie speciala  care se creeaza  intre actori si public, care cere multa concentrare si deschidere, pe care nu o poti obtine, oricat ai lucra exercitii acasa sau in online.

Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Foarte mult. Cel mai mult simt ca mi-a lipsit intalnirea cu colegii, contactul uman si sa simt ca repet la un proiect care „creste” de la o zi la alta si creeaza teatru cu sens.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Am citit, am tradus doua piese, am invatat sa montez imagini, printr-un program de editare pentru incepatori, m-am filmat, am inregistrat eseuri si povestiri, am facut cam tot ce se putea crea de acasa si apoi transmite in mediul online.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Trebuie sa recunosc faptul ca nu m-am putut obisnui cu lipsa de orizont in ceea ce priveste meseria noastra. Aproape tot anul am fost demotivata de inchiderea repetata a salilor de teatru. Am incercat sa nu mai am asteptari si sa incerc sa iau situatia asa cum este fructificand ce se poate pe moment.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Am fost vaccinata si in continuare voi respecta masurile de distantare si protectie impuse de autoritati. Voi purta masca la repetitii si imi voi dezinfecta mainile. De asemenea nu port, din obisnuinta, hainele de strada la repetitii.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Depinde de spectacol. Eu am avut norocul de a fi distribuita in patru spectacole cu minim zece actori, concomitent pe scena, asa ca este obligatoriu sa avem mai multe repetitii cand se vor relua. Cred ca va fi greu sa revenim la unitatea si concentrarea de dinainte de pandemie, dupa o perioada atat de mare de izolare.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Da, cu siguranta, da. Cred ca dupa aceasta perioada toti am inceput sa apreciem mai mult lucrurile pe care in continuare le consideram banale: posibilitatea de a da mana cu cineva, de a te imbratisa, de a fi intr-o sala plina cu oameni. Deci cu siguranta ma voi bucura mult mai mult cand vom avea spectatori in sala, mai ales ca vor respecta niste conditii speciale pentru a veni la teatru.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

„Trei surori” de A.P. Cehov, un spectacol realizat de Teatrul „Nottara” in parteneriat cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Este un spectacol – experiment, facut in zece zile cu o echipa minunata, dar care s-a jucat destul de putin inainte de pandemie, din pacate. Irina este un rol pe care imi doresc sa il redescopar acum, dupa aceasta perioada de izolare si singuratate, o senzatie care este foarte prezenta si in spectacolul nostru.