Andra are 38 de ani, se ocupa de partea de trade si marketing pentru Departamentul de Agricultura al SUA in Romania si are doua mari pasiuni: sa manance si sa calatoreasca. In afara job-ului este blogger, entuziast culinar si prieten Freshful.ro

Care sunt povestile culinare cu care ai ramas din calatoriile tale?

Doamne, nici nu stiu de unde sa incep. Am inceput sa calatoresc mai mult acum vreo 12 ani si, chit ca in anumite locuri am ajuns de mai multe ori, senzatiile si povestile sunt mereu altele. Pentru ca in acesti 12 ani m-am schimbat, am reusit sa vad locurile de fiecare data cu alti ochi, sa am alt feeling, sa am alta dorinta de a experimenta pamantul pe care calc. Daca acum 18 ani cand am iesit prima data din tara voiam sa bifez obiectivele turistice si sa mananc din mers un senvis, sau sa ma opresc pentru un snitel cu cartofi prajiti, actualmente nu mai pot concepe acest lucru.

Nici legat de cum mananc si nici de ce anume mananc. In orice loc m-as afla, pe orice continent, vreau neaparat sa mananc local. Si vreau sa mananc stand jos. La restaurant sau pe bordura. Vreau sa imi las timp sa savurez mancarea. Mi se pare ca prin asta imi dau seama de cultura locului, invat despre oameni, imi fac o idee despre ei, imi pun intrebari, aflu dece-urile. Fiecare loc, fiecare tara, fiecare oras, fiecare cultura are ceva de spus. Si trebuie sa le ascultam, ca imi imaginez ca de aia ne-am dus acolo. Altfel am putea la fel de bine sa stam acasa.

Uite, spre exemplu, cu Italia am o relatie mai apropiata pentru ca mama locuieste acolo de 18 ani. Acolo am avut primul contact cu ristretto. La o terasa pe malul marii. Cand mi l-au adus am intrebat-o pe mama unde e restul. Acolo am inceput sa mananc peste si fructe de mare, pentru ca inainte nu voiam sa aud de asa ceva. Acolo am murit de foame o zi intreaga, pana am aflat ca oamenii inchid totul pe la pranz si deschid dupa 19.00. Acolo am vazut ce inseamna siesta si dolce far niente.

Am vazut cum e sa degusti ulei de masline si de ce e important sa te relaxezi uitandu-te la rasarit cu un croissant si un cappuccino langa tine. Incet, incet, am inceput sa trag chiulul de la vizitele spre mama si sa descopar si alte parti ale tarii. Sa vad Sicilia sau Toscana, sa ma pierd pe bulevardele din Milano sau sa imi pun dorinte la Fontana di Trevi. Sa iau la pas fiecare straduta si sa pozez toate mesele cu rosii intinse la uscat, sau tot felul de paste facute in casa. Sa ma opresc pentru un gelato sau un espresso intr-un loc agitat unde italienii dau din maini, nu pentru ca sunt grabiti, ci pentru ca e in firea lor. Sa ma opresc la o terasa in lungul marii si sa mananc Saint Jacques cu paine. Iubesc terasele sau carciumile de familie, cele unde mananca localnicii, nu turistii. Acolo au fost cele mai frumoase mese, cele mai gustoase, cele mai colorate.

Stii, fiecare oras are ritmul lui daca te opresti sa il asculti. Parisul e romantic si iti da unt si sampanie. Siena iti da un vin rosu din Montalcino, Berlinul un pretzel cu unt si chives, Barcelona o gramada de tapas, dar neaparat niste pimientos de padron, Volendam un senvis cu tipar, Bruxelles multa bere, Lisabona – pasteis de nata, de care nu ai cum sa te saturi. In Praga am mancat bine si am baut bere cu sprite, in Bratislava am mancat atat de satios ca puteam sa beau doar apa doua zile mai tarziu. In Viena obligatoriu kaiserschmarrn, in Budapesta cred ca am mancat cea mai buna ciorba de vacuta din viata mea, facuta din os intreg si venita la oala de doua persoane, in Marrakech am incercat supa de melci, dar am plecat acasa cu reteta de tajine cu prune, in insulele africane am stat doar pe homar si fructe tropicale.

Pentru mine e important sa ma bucur de acel loc in acel moment, pentru ca nu stiu niciodata daca mai pot ajunge. Si vreau sa fiu prezenta acolo. Cu tot ce e frumos sau nu, cu tot ce e traditional, cu bune, cu rele, cu peripetii, cu tot ce e real. Iar din punct de vedere culinar nu incetez sa ma minunez. Si sa ma bucur. Si sa profit de moment. Nu cred ca am murit de foame in niciun loc in care am ajuns. Cand iti doresti sa descoperi tot ce se poate, nu ai cum sa nu apreciezi asemanarile si diferentele dintre culturi.

Ai incercat sa gatesti acasa retete descoperite in calatorii? Sau poate chiar de la prieteni?

Oooo, daaa!! Am adoptat cam tot de peste tot. Acum gatesc doar pe baza de pofte. Mancarea italiana este cea mai la indemana, nu pot sa mint. Este buna, este usoara, este colorata si se face fara prea mare efort. Am adoptat steak-urile americane, pe care le gasesc cu usurinta pe Freshful. Dish-urile cu cocos din Mauritius si Zanzibar, salata de cartofi austriaca. Cred ca astea sunt mai diferite fata de ce avem noi in bucataria locala. In rest suntem foarte asemanatori. Mai ales daca vorbim de mancaruri grase, gen ciolan pe varza sau fasole, ciorbe, cam tot ce gasim in bucataria est europeana sau pe la vecini.

Gatesc si de la prieteni. Gatesc si de la oameni pe care ii urmaresc pe canalele de socializare. De acolo imi iau inspiratia pentru ca, recunosc, niciodata nu stiu ce vreau sa mananc si parca as manca din toate. Ba chiar de curand am gatit si o reteta din comunitatea mea. A fost o reteta din cadrul campaniei #HappyFreshful unde, impreuna cu cei din comunitate, am povestit despre retetele de Craciun pe care le faceau parintii nostri. Si m-a intrigat foarte mult o reteta din comentarii, pentru ca nu mai auzisem de acest preparat. Era un chec aperitiv cu ciuperci si carnati. Asa ca l-am gatit. Am avut ceva emotii pentru ca nu imi dadeam seama exact cum o sa iasa, dar a fost perfect. Chiar am dat reteta mai departe.

De unde achizitionezi ingredientele?

Recunoc ca de cand a aparut Freshful am ramas fidela. Daca acum cativa ani nu concepeam sa cumpar nimic online si trebuia sa merg sa aleg totul cu mana mea, acum e invers. Ma dau jos din canapea doar atunci cand chiar am nevoie de ceva specific si nu gasesc online. Singura temere pe care am avut-o la prima comanda online a fost treaba asta cu adusul produselor proaspete – carne si fructe/legume. Dar am zis sa incerc si bine am facut. Toate au venit in perfecta stare, in pungi separate, cu masini frigorifice (ba chiar m-a lasat livratorul sa ma uit cum sunt aranjate in masina) motiv pentru care am incercat si a doua oara. Si asa a trecut un an si un pic de cand cumpar aproape tot online. Si mi-a usurat mult viata si m-a facut sa castig foarte mult timp. Mai ales ca eu imi fac cumparaturile seara si le gasesc dimineata la usa.

Care sunt retetele/preparatele si povestile culinare pe care le asociezi cu Bucurestiul?

Daca unul din articolele de pe blogul meu se numeste “New York, the city of everything” as vrea sa spun ca Bucuresti este the city of every food. Mi-am dat seama de asta prima data cand a venit sefa mea in tara si m-a rugat sa ii recomand un restaurant. Si am intrebat-o ce prefera? Traditional romanesc, american, frantuzesc, chinezesc, libanez, coreean, italian, spaniol, sushi, supe, burgeri? Acela a fost momentul in care am zis – Oh, Doamne, la noi chiar gasesti orice ai pofti vreodata! Cam asta e povestea mea culinara cu capitala. E o poveste plina de culoare si de arome, plina de pofte, deschis aproape la orice ora, intotdeauna gasesti ceva nou, ceva de sezon.

Exista un loc, sau mai multe, pentru fiecare. La interior sau la exterior, la terasa cu incalzitoare sau fara, in gradina sau pe balcon, mai hipsteresc sau mai elegant, mai cu o bere nefiltrata sau un whiskey de 25 de ani, mai cu galagie sau mai romantic, mai cu meniu de degustare sau a la carte, mai cu fine dining sau cu fast food. Spune-mi tu cum sa nu-l numesc the city of every food?

Daca ar fi sa gandesti lista de mai sus intr-o lista de filme prin care sa putem intelege mai bine povestile de mai sus, care ar fi acesta?

Iti dai seama ca primul film care imi vine in minte e Eat, Pray, Love. Si spun asta pentru ca personajul Juliei Roberts a plecat in toate tarile acelea si a invatat sa se bucure de ce ii oferea fiecare cultura in parte. In Italia a invatat sa vorbeasca limba, sa gesticuleze, sa manance, sa se bucure de adevarata pizza fara sa numere caloriile, sa intinga painea in uleiul de masline. In India a invatat linistea, singuratea, obisnuirea cu sinele, vulnerabilitatile, fricile si emotiile pe care nu isi daduse voie sa le simta. Iar in Bali a invatat sa ia o pauza, a invatat sa nu mai fie control freak, a invatat sa iubeasca si mai ales si-a dat voie sa iubeasca.

A invatat sa nu mai fie perfecta si sa caute orice in fiecare minut. Si-a dat voie sa experimenteze, sa cunoasca altceva, sa accepte lucrurile si locurile diferite, a invatat sa se bucure de ce era in jurul ei. Fie ca vorbim de o felie de pizza si de un cappuccino, fie ca vorbim despre frici sau bucurii pe o plaja in Bali. Cum a zis si ea – vreau sa-mi fie foame de viata si sa ma minunez! Da, toate astea de intampla atunci cand calatoresti. Si daca tot calatoresti, nu e pacat sa nu te bucuri si de gusturile locurilor?

Ce gatesti cel mai des?

Nu stiu daca e ceva ce gatesc cel mai des, eu gatesc in functie de pofte. Trebuie sa spun totusi ca fac preparate care se gatesc destul de usor, nu vreau sa petrec o zi intreaga in bucatarie. Nu fac sarmale, cozonaci sau paine. In principiu nu fac mancaruri pentru care trebuie sa aloc mult timp sau rabdare. Uite, eu sunt ciorbareasa de fel. Mai ales in sezonul rece. Imi place sa fac toate variantele de ciorbe – de la ciorba de burta pana la tot felul de supe crème care mi-au starnit curiozitatea. La paste poftesc foarte des, la peste si fructe de mare. Recomand aici somonul de Alaska in caz ca nu l-ai incercat. Nu are pic de grasime si o sa iti schimbe tot ce ai stiut vreodata despre somon. De la culoare la gust. Cand nu am timp, cea mai rapida solutie este un steak cu salata verde si parmezan. Doar vita de SUA pentru ca, de cand am descoperit-o acum cinci ani, nu mai am altceva in frigider/congelator. Spoiler alert – si somonul de Alaska si vita Americana se gasesc pe Freshful.

Ti-am zis. Eu gatesc pentru pofte. Eu gatesc pentru gust. Decat sa mananc ceva trist mai bine mor de foame. Gandeste-te cate simturi avem. Gustul e unul din ele. Nu e pacat sa nu ne bucuram de el? Sa-l punem la treaba? Sa-l lasam sa se bucure de fiecare ingredient de pe lumea asta? Hai sa mancam de placere, nu de foame! Hai sa mancam bine!