E o secventa in filmul “Empiric” regizat de Ioana Turcan in care femeile dintr-o fabrica in care se tes materiale sunt convocate la controlul ginecologic, in cabinetul medicului din fabrica, la solicitarea secretarului de partid.

Se intampla in anii ‘80, in regimul comunist cand inca mai era in vigoare o lege din 1966 in care erau restrictionate avorturile. E atat de multa umilinta in secventa aceea in care o tanara muncitoare- interpretata de Silvana Mihai (care are un frate oligofren acasa- interpretat de Teodor Soptelea) este controlata de medic, e o situatie pe care mintea unei tinere de astazi nu o poate cuprinde, dar ea s-a intamplat cu mai putin de 50 de ani in urma, au trait-o multe femei care sunt acum bunici, mame.

Filmul – un scurt metraj- a fost prezentat intr-o sectiune a festivalului Anonimul IFF, “Filme la feminin” unde au mai fost proiectate povesti despre fete relaxate cu sexualitatea lor  “Scurta lectie de ornitologie” regia Miruna Minculescu, sau povesti din seria Fragile cu femei care au invatat sa-si constientizeze problemele trecutului din famillii abuzive si au cautat solutii de evadare.

Nu e prima data cand festivalul de film independent Anonimul a prezentat filme regizate de femei: in urma cu cativa ani a avut o sectiune cu “femei in spatele camerei” care erau fie actrite care treceau la regie, fie regizoare din lumea intreaga.

Anul acesta in sectiunea de scurt metraje romanesti, sectiune competitionala, au fost Ioana Paun cu „Emilia Hosu are HIV”, Alma BUhagiar cu „impreuna”, Alina Serban cu “Eu contez”, Ruxandra Ghitescu cu “Despre noi”, Andreea Bortun cu “When nights meet dawn”, dar si off competitie filmul Carinei Dasoveanu “Prin oras circula scurte povesti de dragoste”. Toate sunt tinere regizoare aflate la inceput de drum, cu curaj, cu unghiuri noi de abordare si cu un sentiment al libertatii care crezi ca ti se cuvine pana cand vine istoria peste tine.

Saptamana trecuta cand la Sfantu Gheorghe tinerele regizoare isi prezentau munca in cadrul festivalului Anonimul, in Afganistan femeile erau scoase din facultati de catre talibani, erau batute, inchise in case si obligate sa-si paraseasca locurile de munca; se cereau liste cu fetele nemaritate care urmeaza sa fie facute cadou talibanilor.

Fetele acestea au gustat cativa ani de libertate, au inceput sa se exprime – si prin arta – cu ceva mai mult curaj si acum li se ia totul si sunt duse cu sute de ani in urma la sclavagism sexist.

Afganistanul a avut doar in ultimiii doi ani sute de femei care au iesit din rand cu arta lor si au sperat ca pe teritoriul neutru dintre talibani si americani vor putea sa-si traiasca viata.

Era acolo Shamsia Hassani, 31 ani, prima femeie care a facut graffiti in Afganistan si a fondat Berang Arts, un grup care promoveaza artele contempoane in Afganistan.

• 

• 

Era acolo Rada Akbar care a creat o expozitie intitulata Super Woman pentr a le da putere femeilor sa lupte pentru drepturile lor, editia 2020 a expozitiei a fost dedicata unei tinere de 19 ani care, pentru ca nu a vrut sa se casatoreasca cu un barbat mult mai in varsta decat ea, a fost zidita de vie intr-o cladire.

Era acolo Marzia Panah de doar 21 de ani, care a studiat artele si care a deschis o galerie de arta in care a angajat numai femei.

Aceste femei si multe altele au simtt gustul libertatii in ultimii ani, au invatat ca viata se poate trai si altfel.

Acum se intorc la sclavagism sexist, la umilinta si moarte.

Si e momentul ca asociatiile umanitare sa faca tot posibilul pentru a alva cat mai multe vieti; una cate una.

Iar noi, care avem relaxarea sa facem exppozitii, filme, sa mergem in festivaluri, sa producem si sa regizam filme si spectacole de teatru, sa nu uitam de unde au plecat mamele si bunicile noatre: de la niciun drept asupra propriului corp, de la un apel al secretarului de partid care te ducea in cabinet ca sa verifice cineva daca esti gravida, caz in care erai luata sub supravegherea partidului sa nu avortezi.

Zilele acestea e momentul potrivit sa cititi “Draga Zari”, de Zarghuna Kargar, o colectie de pove;ti adevarate, tulburatoare ale unor femei obisnuite din Afganistan. E o carte aparuta la editura Corint.

Si sa le povestiti copiilor ce se intampla in Afganistan, ce s–a intamplat in Romania cu bunicile si strabunicele lor, ca sa nu uite si sa nu mai lase niciodata sa se intample asa ceva.