Special Urban TIFF, Claudia Droc, Head of International Relations “Câte ore muncesc? As numara invers, ca sa fie mai simplu: câte ore nu muncesc. Se pot numara pe degetele de la o mâna.”
Urban.ro a lansat prima carte despre un festival, “20 de ani de TIFF. Echipa, actori & invitati”, care poate fi descarcata gratuit de aici.
“20 de ani de TIFF. Echipa, actori & invitati” contine zeci de povesti emotionante de la Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov, Oana Bujgoi Giurgiu si multi membri ai echipei TIFF, dar si ale actorilor invitati si este un proiect realizat cu sprijinul Mercedes, masina oficiala a festivalului cea care i-a purtat pe toti marii invitati din festival catre premiere, intalniri cu publicul sau serile de gala.
Iata o parte din amintirile Claudiei Droc care a venit de la Paris ca sa lucreze in festival.
Cum ai ajuns sa lucrezi la TIFF? Câte pozitii in schema festivalului ai schimbat in anii acestia?
Mi-am dorit mult sa lucrez la TIFF si, cum am aflat de o deschidere de post, am candidat. A fost un timing bun. Locuiam si lucram de peste 10 ani la Paris, tot in industria filmului. Voiam sa ma intorc acasa si in vara lui 2018 mi-am spus ca acum e momentul. Avusesem placerea sa colaborez cu echipa TIFF in trecut si mi-a placut ce am vazut. Stiam ca voiam sa fac parte din acest proiect. Datorita lui Tudor Giurgiu, de aproape trei ani fac parte din echipa festivalului si m-am ocupat inca de la bun inceput de relatiile internationale si de o selectie de proiecte speciale. De anul trecut, alaturi de Cristian Hordila, coordonez una dintre editiile locale TIFF, si anume TIFF Oradea.
Ce inseamna munca ta in perioada festivalului, cu cât inainte de debutul festivalului incepi sa lucrezi la proiect? Câte ore muncesti sau câte ore mai ai timp sa dormi in timpul festivalului?
Munca mea la TIFF se intâmpla de-a lungul anului. Cu perioade in care se doarme si altele in care ti-ai dori sa poti dormi in picioare. Eu coordonez relatiile internationale ale festivalului si anumite proiecte speciale cum sunt focusurile de tara, iar asta inseamna o munca de lobby si de pregatire de-a lungul anului. Si, ca multi dintre noi, ajutam acolo unde este nevoie in momente in care ne unim fortele pentru un proiect anume. Câte ore muncesc? As numara invers, ca sa fie mai simplu: câte ore nu muncesc. Se pot numara pe degetele de la o mâna.
Care a fost cel mai dificil moment de administrat in timpul festivalului?
Multe momente, la fata locului, sunt “de criza”. Iar anul 2020 a fost o incercare pentru noi toti, oricare ar fi fost departamentul in care lucram. Din experienta mea, cele doua saptamâni dinaintea festivalului sunt cele mai dificile: atunci se aduna toata tensiunea si incerci sa prevezi toate situatiile care ti s-ar putea intâmpla in timpul festivalului. Dar oricât de imposibila ar parea o situatie, ce este minunat in familia TIFF este ca intotdeauna poti cere o mâna de ajutor si, cu forta, mintea si priceperea echipei, ajungi sa rezolvi cu bine si la timp orice misiune aparent imposibila.
Care este proiectul/ intâmplarea/ evenimentul pentru care te gândesti si astazi cu bucurie ca “ti-a iesit” asa cum ti-ai propus desi parea greu sau imposibil?
In 2019, am coordonat Uzina de Filme a regizorului Michel Gondry care a fost lansata la TIFF, in studiourile CREIC la Cluj, in cadrul Sezonului România – Franta. Uzina de Filme a constat in crearea de la zero a peste 15 decoruri de film intr-un singur spatiu de 600mp, la standarde profesionale, permitând amatorilor de film sa vina, gratuit, sa-si realizeze propriile scurtmetraje, in doar 3 ore. O frumusete si o nebunie de proiect, care a vazut lumina zilei doar datorita echipei incredibile cu care am lucrat.
Care este invitatul sau premiantul din festival care te-a facut sa te simti mândra ca faci parte din acest proiect?
Nu ma leaga o astfel de amintire de vreun premiant sau invitat. Insa echipa din care fac parte ma face sa ma simt mândra ca sunt si eu o bucatica din acest proiect. Sunt mândra ca fac parte din echipa de fiecare data când iau drumul Clujului si port cu mândrie tricoul TIFF. Sunt mândra ca impreuna facem o diferenta pentru film si cultura in general, pentru Cluj si, indraznesc sa cred, pentru România.
Este un film care ti-a ramas cel mai aproape de suflet in anii acestia? Ai reusit in vreun an sa vezi vreun film?
Nu am prins niciun film cap-coada, din pacate. Noroc cu TIFF Sibiu si TIFF Oradea, care mi-au permis sa vad câteva dintre filmele pe care mi le incercuisem cu rosu in AperiTIFF si pe lânga care am oftat, renuntând la bilet si deschizând laptopul.
Ai un loc preferat in Cluj unde te retragi când vrei putina liniste? Sau pe care abia astepti sa-l vizitezi când este festivalul?
Nu sunt din Cluj, dar datorita TIFF-ului si a oamenilor incredibili cu care am lucrat si pe care i-am intâlnit la Cluj, pot sa spun ca iubesc acest oras si de-abia astept sa ma intorc aici! Poate ajung sa vin si in afara festivalului, sa-mi creez propria harta a orasului, in afara locurilor de proiectie TIFF. In timpul festivalului, când vreau putina liniste, impreuna cu colegii dam o tura nocturna cu bicicleta pe malurile Somesului.
Daca ar fi sa definesti TIFF printr-un singur cuvânt, ce ai alege?
Colegialitate.
Puteti citi intregul interviu in cartea Urban.ro “TIFF – 20 de ani. Echipa, actori & Invitati”, prima carte despre un festival, un proiect realizat cu sprijinul Mercedes.
Cartea o puteti descarca de aici.
