Cu o bucatarie extraordinara si o pasiune declarata pentru mancare si bautura, Franta a atras dintotdeauna iubitorii de frumos in orice forma, care la randul lor au transformat in arta ceea ce experimentau pe taram francofon.

Salvador Dali si-a dorit sa devina bucatar inca de la varsta de sase ani, lucru mentionat in cartea de bucate Les Diners de Gala, o culegere ilustrata de tip carte de bucate cu desene suprarealiste.

Salvador Dali si-a petrecut o parte din viata in Franta, unde si-a castigat existenta din desene de meniuri pentru restaurante. Ani mai tarziu, in 1973, a publicat Les Diners de Gala, pe care o descrie ca un vis bizar devenit realitate, o carte de bucate cu ilustratii suprarealiste si retete inspirate din cinele tematice organizate de Dali si sotia sa, Gala, la care invitatii veneau costumati. De asemenea, in functie de tipul de petrecere, animale vii, salbatice, ca paunii si bibilicile erau lasate sa umble libere prin jurul mesei.

Cartea Les Diners de Gala a fost recent re-editata de editura Taschen si are 12 capitole cu 136 de retete. “Totul este dedicat placerii gustului, nu veti gasi nicio formula dietetica printre retete. Intentionam sa ignoram tabelele si informatiile in care chimia ia loc gastronomiei. Daca sunteti o persoana disciplinata si va numarati caloriile, transformand placerea mancatului intr-o pedeapsa, va rugam sa inchideti aceasta carte; este prea reala, agresiva si impertinenta pentru dumneavoastra,” scrie maestrul in introducerea Les Diners de Gala.

Claude Monet, pictorul impresionist care a facut pasiuni pentru atmosfera din jurul mesei

Pictorul impresionist francez Claude Monet provine dintr-o familie de negustori de legume, care nu a putut sa-l sustina financiar foarte mult. Astfel, Monet a plecat la o matusa la Paris si si-a castigat inceputul existentei sale ca artist prin picturi de portrete, incercand sa evite mersul prin muzee si copiatul de lucrari celebre. De la portrete, Monet a inceput sa picteze scene din viata de zi cu zi, cafenele prin care isi petrecea timpul sau scene la picnic, unde mergea deseori, avand un meniu destul de sarac, cu vin de proasta calitate, paine veche si branza, unde personajul principal era sotia sa, Camille. Din nefericire, Camille moare de cancer foarte tanara, asadar singur si cu doi copii, Monet trebuie sa isi continue viata.

Prietenul si finantatorul sau Ernest Hoschede il gazduieste in continuare, pana cand acesta falimenteaza si isi paraseste sotia, Alice, si cei sase copii si pleaca pentru totdeauna din tara. La fel de singur, insa acum cu opt copii, se muta impreuna la Possy, unde o poveste de dragoste se infiripa cu Alice. Intr-o deplasare cu trenul, descopera Giverny, care-i devine casa. La Giverny redescopera placerea de a picta lucruri familiare, ca interiorul casei si imprejurimile, dezvoltand inclusiv o pasiune pentru decoratiunile interioare: artistul aduce culorile pe care le vede afara in casa, creand niste spatii absolut incredibile pentru secolul respectiv. Datorita faptului ca incepe sa castige din ce in ce mai bine, Monet isi angajeaza un chef, insa se implica in continuare in bucatarie, una dintre pasiunile sale.

Monet organizeaza des mese pentru prieteni, cine si picnicuri, avand ca meniu bucate crescute chiar in gradina sa sau cumparate local, echivalentul conceptului de astazi from farm to table. Renoir, Pissarro, Sisley, Degas, Cézanne, Rodin, Whistler, Maupassant, Valéry ii erau oaspeti des. Ei serveau cu regularitate pranzul la ora 11.30, ca apoi Monet sa poata lucra in lumina dupa-amiezilor. Ceaiul se servea mai tarziu si niciodata nu erau invitati la cina pentru ca Monet se culca devreme ca sa se trezeasca si zorii zilei si sa lucreze. Se treaba la 4-5 dimineata, iar micul dejun insemna pentru Monet branza de capra, felii de friptura rece sau somon afumat, carnati proaspat prajiti, omleta cu ierburi, paine prajita, marmelada si ceai fierbinte.

In 1990, Claire Joyes, sotia unuia dintre stra-stranepotul lui Monet, a publicat “Monet’s Table: The Cooking Journals of Claude Monet”, un jurnal vizual al pasiunii pentru mancare a celebrului pictor, o carte cu povesti din jurul meselor in familia lui Monet, dar si retete favorite ale pictorului, precum si notite despre impresiile meselor servite la diferite restaurante.

Henri de Toulouse-Lautrec a desenat la belle époque din Paris si s-a bucurat din plin de burghezia prezentata in lucrarile sale

Toulouse-Lautrec a fost un artist francez care a iubit gastronomia, fiind si un fin critic culinar, dar si un bucatar inventiv. “The Art of Cuisine”, una dintre cartile de referinta in literatura franceza de specialitate, ii apartine artistului, editie aparuta post-mortem si ingrijita de Maurice Joyant, prietenul sau din copilarie si art dealer-ul sau. Cartea contine 150 de retete ale lui Lautrec, explicate in stilul artistului.   

Gurmand, Toulouse-Lautrec organiza des mese acasa la el, pregatind cele mai neasteptate feluri de mancare pentru care investea foarte multe ore in bucatarie. Desi lucrarile sale nu cuprind des mese sau festinuri, toti cunoscutii lui Toulouse-Lautrec stiau de pasiunea sa pentru gastronomie. Ii placea de asemenea si performance-ul aferent gatitului, prietenul sau, pictorul Vuillard amintidu-si cum la un dineu, a preferat sa gateasca homarul in living, alaturi de invitati, si nu in bucatarie.

Lautrec este creditat pentru introducerea mancarurilor pentru cocktail la Paris, fiind unul dintre putinii francezi promotori ai ideii de cocktails, o bautura mai des intalnita in meniurile din SUA. Lui Lautrec ii placea foarte mult sa creeze noi cocktail-uri, pe care le si boteza. The Earthquake a ramas celebru, fiind investia artistului: patru parti absint, doua parti vin rosu si coniac, servite cu cuburi de gheata intr-un pahar de vin. Mai mult, unii specialisti il crediteaza pe artist ca fiind inventatorul mousse-ului de ciocolata, insa “maioneza” de ciocolata a lui Lautrec a fost de fapt o varianta a unei retete care exista deja in cartile de bucate franceze.

Pasiunea pentru mese organizate si pentru mancare a invatat-o de mic, de acasa, unde mama lui gatea foarte mult si i-a indus acestuia bucuria mancarii, fiind de altfel o regiune franceza bine-cunoscuta pentru pasiunea pentru gastronomie. Mai mult, in perioada in care artistul locuia la Paris, mama sa obisnuia sa-i trimita cosuri cu merinde de acasa in fiecare saptamana, din Albi, zona Toulouse, spre bucuria tuturor prietenilor care erau invitati la masa. O parte dintre meniurile deseneate de artist pentru mesele pe care le organiza se gasesc in Musée Lautrec din Albi.