Unul dintre cele mai mari mistere ale luminii, originea pietrelor gigant de la Stonehenge, a fost recent descoperita printr-o piesa lipsa din sit, care a fost returnata dupa 60 de ani. Astfel, testul facut pe acea piatra a completat un studiu geochimic al megalitilor care a identificat provenienta blocurilor de gresie.

Sitului arheologic i-a fost inapoiat fragmentul pe care cercetatorul Robert Phillips l-a luat, in varsta de 89 de ani, cand in 1958 a facut sapaturi arheologice la Stonehenge.

Megalitii au sapte metri inaltime, cantaresc aproximativ 20 de tone si au o forma de potcoava. Arheologii au identificat sursa pietrelor ca fiind la 25 de kilometri nord de sit, in apropiere de Marlborough, in timp ce pietrele mai mici de culoare albastra au fost identificate ca provenind din Preseli Hills (Tara Galilor).

Stonhenge ramane una dintre misterele lumii care atrage deopotriva turisti, dar si cercetatori si arheologi

Constant, cercetatorii solutioneaza mistere ale stramosilor care au construit Stonehenge si importanta edificiului pentru umanitate. Anul trecut, in urma unor studii ADN extrase din resturile umane din Neolitic gasite in Marea Britanie si comparate cu cele ale oamenilor care au trait in aceeasi perioada îin Europa, s-a descoperit ca stramosii celor care au construit Stonehenge au calatorit spre vest, pe Marea Mediterana, inainte de a ajunge pe teritoriile actualei Marii Britanii.

Conform acestui studiu, locuitorii din Neolitic au calatorit din Anatolia (Turcia) spre peninsula Iberica, inainte de a ajunge in nord, iar migratia spre Britania a fost doar o parte dintr-o expansiune ampla a oamenilor din Anatolia, inceputa in anii 6.000 î.e.n., care au introdus cresterea animalelor în Europa. Inainte de aceasta expansiune, Europa era populata de grupuri mici, nomade, care vanau si adunau plante salbatice si crustacee.

Solstitiu de vara a transformat Stonehenge in loc de pelerinaj

In perioada 20-21 iunie, atunci cand se intampla solstitiu de vara si cea mai lunga zi din an, zeci de mii de turisti, pelerini si cercetatori se aduna la Stonehenge pentru a observa fenomenul, cu soarele care apune si rasare spectaculos printre ruinele de piatra. Din cauza distantarii sociale si a restrictiilor impuse de guvernul britanic, anul acesta solstitiul de vara a putut fi urmarit exclusiv online, unde milioane de oameni au urmarit sambata seara si duminica dimineata, apusul si rasaritul Soarelui peste monumentul megalitic de la Stonehenge, marcand astfel solstitiul de vara, conform organizatiei English Heritage, care se ocupa de conservarea monumentului vechi de aproximativ 4.500 de ani, aflat in sudul Angliei, la Wilshire.

Monumentul megalitic de la Stonehenge a fost folosit pentru a marca si in acest an sfarsitul celei mai lungi zile a anului, sambata seara, la ora 21:44 GMT – o zi care a durat peste 16 ore – precum si inceputul verii astronomice la rasaritul Soarelui, duminica, la ora 03:52 GMT.

„Solstitiul de vara astronomic este momentul exact in care (Pamantul) este inclinat pe orbita la cea mai mica distanta fata de Soare, emisfera nordica inregistrand astfel cea mai lunga zi a anului. De asemenea, acest moment marcheaza inceputul oficial al verii”, conform English Heritage.

Druizii, care apartineau in special culturii celtice, isi bazau sistemul de credinte pe fortele naturii si pe practici samanice.

Pe langa datele stiintifice, Stonehenge este inconjurat si de legende si povesti cu druizi. In urma cu mii de ani druizii conduceau mii de oameni adunati la Stonehenge pentru ritualurile intampinarii solstitiului de vara. Anul acesta, ceremonia s-a desfasurat exclusiv in mediul online din cauza masurilor de distantare sociala adoptate de Marea Britanie impotriva epidemiei cu noul coronavirus. Monumentul de la Stonehenge s-a redeschis pentru public la 4 iulie.

Arheologii si istoricii sunt de parere ca ciclurile sezoanelor agricole i-ar fi inspirat pe britanicii din Neolitic sa transporte si sa alinieze in functie de Soare monolitii de pana la 25 de tone care formeaza acest celebru monument megalitic.