La inceputul lunii septembrie, Centre Pompidou din Paris a deschis expozitia intitulata simplu “Suprarealism”, dedicata celebrarii 100 de ani de la aparitia miscarii suprarealiste, al carui motor a fost André Breton.

Expozitia curatoriata de Didier Ottinger si Marie Sarré poate fi vizitata pana pe 13 ianuarie 2025, fiind una dintre marile prezentari ale muzeului inainte de inchiderea din toamna anului viitor. Centre Pompidou va intra in renovare pentru o perioada de cinci ani, urmand sa fie redeschis in 2030.

In cadrul “Surrealisme”, Romania este reprezentata de cinci artisti proeminenti care au avut un impact relativ major asupra evolutiei miscarii suprarealiste in prima jumatate a secolului trecut. 

Este vorba despre Victor Brauner, Ghérasim Luca, Brassaï, Eli Lotar si Jacques Hérold.

Expunerea lui Brauner este cu adevarat impresionanta, fiind unul dintre artistii cu cele mai multe lucrari incluse in prezentare. Este un aspect care subliniaza impactul urias al artistului nascut la Piatra Neamt in formarea si evolutia miscarii suprarealiste. 

Deseori, presa si cartile publicate in Romania tind sa exagereze rolul unor artisti romani in contextul international. In cazul lui Victor Brauner, s-ar putea vorbi despre faptul ca este subestimata contributia lui la suflul avangardist al artei moderna, in special la suprarealism. 

Expozitia de la Centre Pompidou revendica influenta lui Brauner si il repozitioneaza drept unul dintre pionii principali din cercul miscarii lui André Breton. De altfel, pictura “Suprarealista” din 1947 este expusa printre primele lucrari care definesc miscarea suprarealista.

Pe langa “Autoportretul” profetic din 1931 care il infatisa pe artist cu un ochi lipsa — un lucru care i s-a intamplat ulterior in viata reala —, mai sunt expuse obiectul “Lup-masa” creat in 1939 si modificat in 1947, dar si portretul lui Hitler din 1934 care s-a aflat in colectia personala a lui André Breton. 

In plus,  lui Brauner i-a fost dedicat in a doua parte a expozitiei un intreg perete colorat in galben unde sunt expuse numai trei dintre lucrarile sale cu tema materna, inspirate de mamele din Faustul lui Goethe.

Un alt artist roman caruia ii este dedicata propria zona in expozitie este Jacques Hérold, pictor si sculptor evreu, nascut tot la Piatra Neamt, in locul de origine al lui Brauner.

Nascut Hérold Blumer in 1910, si-a schimbat numele dupa mutarea in Franta in 1930 cand a obtinut un act de identitate fals in care i se spunea Jacques Hérold. S-a stabilit la Paris unde s-a imprietenit cu Brancusi si Yves Tanguy, cel din urma i-a facilitat accesul in grupul lui André Breton.

Hérold este expus la Pompidou in sala dedicata alchimiei cu sculptura “Marele transparent” din 1947, incadrata intr-un spatiu negru si flancata de ferestre verticale prin care se vede Parisul.

Pe langa Brauner si Hérold sunt expuse opere de Brassaï cu fotografii cu Parisul nocturn, Ghérasim Luca cu “Venus din Urbino” (1960), un colaj din carti postale si Eli Lotar cu imagini din abatoarele din La Villette. Lotar este fiul poetului Tudor Arghezi si al Constantei Zissu, s-a nascut la Paris in 1905 cu numele Eliazar Lotar Teodorescu (initial, nu a fost recunoscut de Arghezi) si a dobandit cetatenie franceza in 1926, devenind un fotograf si cineast influent. 

Expozitia are o intrare imersiva, prin gura decupata a unui monstru care te transporta intr-un spatiu intunecat, luminat numai de portretele celor mai cunoscuti suprarealisti. 

Cu o scenografie gandita de Corinne Marchand, pentru a intra in expozitie, vizitatorii trec printr-o intrare conceputa ca o „cutie magica”. Este inspirata de fascinatia suprarealistilor pentru cultura populara (trenuri fantoma si parcuri de distractii) si aminteste atat de cabaretul „L’Enfer”, pe care André Breton il putea vedea de la fereastra sa dar si de scena de Hans Richter in filmul sau „Ghosts Before Breakfast” (1927-1928). Intrarea a fost realizata de Thierry Dufrêne in colaborare cu magicianul Abdul Alafrez.

“Suprarealismul” recapituleaza perioada 1924 — incepand cu  publicarea “Manifeste du surréalisme” de André Breton si pana in 1969. Planul expozitiei este realizat sub forma unei spirale sau a unui labirint (emblema a suprarealismului), pornind de la un tambur central care contine manuscrisul original al “Manifeste du surréalisme”, imprumutat de la Bibliothèque nationale de France. 

Asa cum suprarealismul se ocupa cu imaginatia, subconstientul, clarviziunile si visele, inceputul expozitiei este aproape precum un vertij, imaginile fiind proiectate pe peretii unei rotonde, de jur-imprejurul tamburului intunecat unde se afla manifestul lui Breton. Este o experienta aproape hipnotizanta care se schimba brusc in momentul in care incep sa fie expuse lucrarile intr-un mod actual, predominant in stilul “white cube”.

Expozitia a fost structurata cronologic si tematic, cu 13 sectiuni care fac referire la figurile literare care au inspirat miscarea, precum si la miturile care structureaza imaginarul poetic al acesteia (visele, piatra filosofala, padurea, himera, mamele). 

Sunt expuse sute de picturi, desene, filme, fotografii si documente literare, toate fiind opere emblematice ale miscarii, imprumutate de la principalele colectii internationale publice si private.

Pe langa Victor Brauner, printre protagonistii suprarealisti se numara Salvador Dalí, René Magritte, Giorgio de Chirico, Joan Miró si Max Ernst — lucrarea “Ingerul caminului / Triumful suprarealismului” din 1937 constituie afisul expozitiei.

Expozitia acorda un loc considerabil numeroaselor femei care au luat parte la miscare, cu lucrari de Leonora Carrington, Remedios Varo, Ithell Colquhoun, Dora Maar si Dorothea Tanning. Nicio alta miscare din secolul al XX-lea nu a avut atat de multe femei care sa contribuie activ ca artiste, in loc sa fie reduse la simple muze, asa cum s-a intamplat deseori. 

Intr-un mod coerent, expozitia documenteaza, de asemenea, expansiunea la nivel mondial a miscarii, prezentand lucrarile unor artisti internationali precum Tatsuo Ikeda (Japonia), Helen Lundeberg (SUA), Wilhelm Freddie (Danemarca) si Rufino Tamayo (Mexic). 

Desfasurata pe un spatiu de 2.200 de metri patrati, expunerea reaminteste ca dizolvarea oficiala a suprarealismului ca miscare nu a pus capat influentei sale in arta si societate. A continuat sa inspire bienalele de arta contemporana, productia cinematografica, moda, desenele animate si cultura de masa, in general.