Tamara Buciuceanu-Botez s-a nascut la Tighina (Republica Moldova) pe 10 august 1929.  A avut patru frati, Nicusor, Costica, Lizon si Iulia Buciuceanu, cea care avea sa devina prima mezzo soprano a Operei din Bucuresti, dintre cele mai mari cantarete de opera din România. Iulia a fost de altfel sotia actorului George Constantin, iar din mariajul lor a aparut actorul Mihai Constantin.

In Moldova in copilarie, Tamara Buciuceanu Botez a beneficiat de lectii de canto, de pian si de balet, familia incurajandu-i pe toti copiii sa aiba o educatie artistica. Tata era dirijor (terminase conservatorul, dar si facultatea de Drept, mama a urmat doar 2 ani de Conservator si s-a retras pentru ca s-a casatorit).

Actrita povesteste in cartea „O viata inchinata scenei”, de Bogdana Darie ca la 8 ani canta la pian in Sala de concerte din Tighina, Concertul in Do Major de Mozart. “Abia ajungeam sa pun piciorul la pedala. Mi-a placut intotdeauna sa ma asculte mai multi oameni. Cand aveam sase ani, iar Iulia – patru, eu cantam, iar ea dirija. Era obiceiul familiei sa avem invitati in fiecare sâmbata si duminica, iar eu cu Iulia faceam program artistic. Nu ne ruga nimeni, ne placea”.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

“O comica cu o lacrima”

A dat la actorie la Iasi la rugamintea mamei care isi dorea ca macar unul dintre copiii sai sa devina artist. Institutul s-a inchis insa cand Tamara era in anul III de studii, asa ca ea, impreuna cu Octavian Cotescu – care ii era coleg de an, au fost repartizati la Bucuresti la Institutul de Actorie. Avea 19 ani si plecase din Moldova doar cu o valiza foarte mica pentru ca nu avea nimic altceva.

Profesorul sau de la Institutul din Bucuresti i-a spus “tu ai o sa fii o comica cu lacrima”, iar Tamara a luat aceste cuvinte drept crez in meserie: a vrut sa faca roluri comice foarte serios, folosindu-se de abilitatile sale dramatice.

Intr-unul din ultimele ale interviuri Tamara Buciuceanu marturisea cu smerenie “Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a dat ceva in plus”. A jucat drama, comedie, opereta, musical si a avut o putere de munca incredibila, plus o vointa de fier: ultimii 20 de ani pe scena i-a petrecut respirand doar printr-un plaman, celalalt fiind grav afectat de o infectie.

De-a lungul intregii cariere a jucat aproape 1000 de roluri, multe devenind iconice pentru filmul sau teatrul romanesc: Aneta Duduleanu din „Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, Chirita din „Chirita in provincie”, regia Alexandru Dabija, Isoscel din „Liceenii”, regia Nicolae Corjos, sau Vica Delca din spectacolul „Dimineata pierduta” dupa Gabriela Adamesteanu. 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

“Cea mai mare bucurie a unui artist este sa iti aduci aminte de el.” Tamara Buciuceanu Botez

In multe dintre interviurile sale, Tamara Buciuceanu Botez mentiona bucuria pe care i-o aduceau intalnirile cu oameni din afara teatrului care ii marturiseau ca au vazut-o in filme sau la teatru, sau in celebrele cuplete din noptile de Revelion in perioada comunista. A fost foarte buna prietena cu Stela Popescu cu care a impartit multe reprezentatii la Teatrul Constantin Tanase, dar si multe camere de hotel in turneele din tara si strainatate.

E unul dintre rarele cazuri in care autoritatile romane i-au recunoscut – inca din timpul vietii –  talentul si efortul in munca, atat prin premii, cat si prin medalii si momente dedicate la marile festivaluri de teatru si de film. In 2014 a primit distinctia Ordinul National „Steaua României” in grad de Cavaler, „in semn de inalta apreciere, pentru remarcabilele interpretari artistice sustinute pe cele mai importante scene din tara, pentru dragostea, daruirea si talentul de care a dat dovada in promovarea artei teatrale”, din partea Presedintiei Romane, dar si  Ordinul Coroana României in grad de Ofiter, in cadrul unei ceremonii la Castelul Peles, distinctia fiindu-i acordata de catre Margareta, Custodele Coroanei, in numele regelui Mihai.

A fost casatorita cu medicul anestezist Alexandru Botez, membru al Academiei Romane,  iar mentionarea numelui sau in prezentarea sa din totdeauna e un legamant pe care l-a facut la casatorie, la cererea sotului: “cand n-o sa mai fiu ca sa-ti aduci aminte de mine, sa-mi spui si mie numele.”

Era cunoscuta in lumea actrilor pentru vorbele sale cu talc si pline de bunatate pe care le daruia cu generozitate oricui simtea ca se afla intr-un impas. Era si o foarte buna gospodina, retetele sale de prajituri si de fripturi aflandu-se in colectiile private ale multori realizatori de divertisment din Televiziunea Nationala.

Avea 90 de ani si nu a avut copiii, a fost insa o matusa mandra de rezultatele nepotilor sai, Maria si Matei, copiii lui Mihai Constantin, ambii cu inclinatii artistice. Matei Constantin este student in anul II la UNATC, ducand mai departe traditia familiei.

“Ca ceva sa fie modern, trebuie, in primul rând, sa fie clasic. Daca te-ai apucat sa faci o meserie trebuie sa o iei foarte serios, sobru, de la bun inceput, astfel nu ai rezultate frumoase.”

Tamara Buciuceanu Botez

“Teatrul inseamna sa râzi daca e nevoie, sa plângi daca ai de ce, dar, mai presus de toate, sa gândesti. Nu se poate cultura fara asta. Teatrul bun schimba societatea. Ca sa intelegi teatrul, trebuie sa si citesti sa si simti. Daca vrei sa vezi Shakespeare, e frumos sa ai o documentatie in sensul asta, imediat iti faci altfel gândul.”

Tamara Buciuceanu Botez

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•