The Hunger Games/Jocurile Foamei
The Hunger Games avea un loc fruntas in lista celor mai asteptate filme ale anului 2012.
Daca punem in balans primele impresii ale publicului si detaliile care nu au scapat ochiului atent al criticului, am putea spune ca filmul este satisfacator si ca are sansa sa devina o franciza decenta. Un lucru e sigur: acest film va aduce multi bani in buzunarele producatorilor.
Stiti deja ca este vorba de o ecranizare a unei trilogii de Suzanne Collins, care semneaza si scenariul impreuna cu regizorul Gary Ross. N-am cititi cartea dar din cate am observat este foarte populara printre tineri.
Subiectul este plasat undeva in viitor, intr-o America impartita in 12 sectoare plus Capitoliul, locul de unde este condusa tara. In aceasta tara in care diferentele sociale sunt strigatoare la cer si unde clasa mijlocie este un termen inexistent, conducatorii organizeaza in fiecare an un concurs numit Jocurile foamei. Regula concursului e simpla: fiecare district trebuie sa trimita doua tributuri, un baiat si o fata cu varste curpinse intre 12-18 ani care se vor lupta pe viata si pe moarte intr-un joc televizat. Cei 24 de participanti se vor lupta pana va ramane unul singur, care va fi incununat de glorie.
Toti concurentii trebuie sa treaca printr-o perioada de pregatire psihica si fizica, motiv pentru care cunoastem personajele ridige si incorsetate care locuiesc in opulentul Capitoliu, dar si unele mai flexibile cum ar fi un fost castigator al jocului devenit mentor si un stilist care pare impresionat de soarta concurentilor.
Filmul trage un semnal de alarma cu privire la impactul pe care-l pot avea reality-showurile care intra din ce in ce mai adanc in intimitatea oamenilor propunand un voyeurism bolnavicios. Dorinta publicului de a fi distrat cu orice chip te duce cu gandul la jocurile sangeroase ale romanilor care isi executau sclavii punandu-i sa lupte in arena, spre deliciul tuturor.
The hunger games ar fi putut fi o satira sociala perfecta daca s-ar fi concentrat pe acest aspect. Cand am aflat prima data despre acest film m-am dus imediat cu gandul la Battle Royale, o pelicula japoneza care abordeaza cam acelasi subiect doar ca o face cu mai mult curaj, fara frica de a pierde un mare segment din spectatori, adica cel sub 18 ani. Dar, ca si „sponsorii” din Capitoliu, producatorii filmului vor incasari serioase, asa ca trebuie sa spuna povestea cu „manusi” si sa-si aleaga cu grija scenele de violenta.
Cum poti prezenta niste scene in care adolescenti intre 12-18 ani se omoara intre ei in asa fel incat oamenii din sala sa nu se ridice ingretosati de pe scaun? Simplu, tehnologia actuala permite tot felul de trucuri iar Gary Ross a ales sa filmeze scenele de lupta rapid, miscat si blurat in asa fel incat sa nu se vada deloc ce se intampla, si a decis in schimb sa ne ia ochii cu decoruri futuriste si cu costume ce par desprinse dintr-o prezentare de moda haute couture extravaganta si bineinteles, cu o distributie reusita care se pricepe sa manipuleze emotia publicului.
Chiar daca nu trezeste empatia, Jennifer Lawrence in rolul lui Katniss ne ofera cam aceasi interpretare care i-a adus o nominalizare la Oscar cu Winter’s bone – o fata indarjita insulfetita de un simt al dreptatii si cu instinct de supravietuitoare. Ea alege sa participe la joc in locul surorii ei mai mici, o fiinta plapanda si tematoare care nu ar fi avut nicio sansa. Alaturi de ea este ales si fiul brutarului, Peeta interpretat de Josh Hutcherson, concurentul ei, dar in acelasi timp perechea ei, care personal mi se pare o alegere destul de nefericita, fiind cam lipsit de sarm.
Woody Harrelson este mentorul lor, un fost concurent , care a ramas cu sechele grave dupa joc si care isi ineaca amarul in bautura si traieste intr-o indiferenta totala, pana cand este trezit la viata de curajul lui Katniss. Lenny Kravitz are cateva aparitii in rol de stilist si sustinator al fetei iar Stanley Tucci si Elizabeth Banks apar costumati kitschos si incomod, subliniind superficialitatea locuitorilor din Capitoliu.
Pe formula sa-i dam publicului ce doreste au apelat si la coarda noastra sensibila, punand bazele unui posibile povesti de iubire complicata care are sansa sa se transforme intr-un triunghi amoros. Deocamdata nu s-a axat foarte mult pe aceasta, si nici pe alt moment asteptat al filmului cum ar fi rascoala multimii, asigurandu-se astfel ca vor tine publicul si pentru a doua runda a jocurilor.
L-ati vazut, v-a placut? Ce ziceti, este intr-adevar cea mai asteptata premiera a primaverii?