Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020 se desfasoara zilele acestea in conditii neobisnuite, conform restrictiilor impuse de pandemie. Evenimentul nu se bucura de acelasi interes ca la alte editii iar energia publicului este un element care lipseste cu desavarsire din toate transmisiunile competitiilor. Insa jocurile de anul acesta au fost declarate cele mai incluzive de pana acum in privinta reprezentarii LGBT+ si ofera o perspectiva mult mai toleranta asupra viitorul sportului, un domeniu deseori considerat rigid, dur si pe alocuri lipsit de diversitate.

La Jocurile Olimpice de la Tokyo au fost identificati peste 175 de atleti gay, lesbiene, bisexuali, queer sau transgender, de 3 ori mai multi decat la Jocurile de la Rio din 2016 si de 8 ori mai multi decat la Londra in 2012.

Numaratoarea realizata de site-ul OutSports.com arata ca sunt cel putin 175 de sportivi care si-au recunoscut in mod public orientarea sexuala si amoroasa si care se identifica in spectrul LGBTQ+. O mare parte dintre acestia au participat si la alte Jocuri Olimpice cand, de frica sa nu fie exclusi sau agresati, au declarat ca sunt heterosexuali. In acelasi timp, jurnalistii americani afirma ca in cercurile inchise se cunoaste faptul sunt mult mai multi sportivi care ar face parte din comunitatea LGBTQ si care nu vor sa recunoasca momentan asa ca cifrele ar putea fi mult mai mari. Multi dintre ei provin din tari cu o atitudine ostila fata de persoanele care nu sunt heterosexuale si prefera sa isi tina ascunsa („in the closet”) orientarea sexuala si emotionala de frica unor posibile repercursiuni.

Modul in care orientarea sexuala a atletilor a inceput sa fie vazuta la Jocurile Olimpice este considerat a fi un pas inainte intr-o societate care ar putea fi mult mai incluziva, mai empatica si mai toleranta cu privire la diversitatea umana. Jocurile Olimpice de la Tokyo reflecta acest lucru prin promovarea povestilor de succes precum cea a lui Tom Daley care a castigat zilele trecute aurul la sarituri in apa pentru Marea Britanie dar si a sportivilor din tari mai putin tolerante fata de comunitatea LGBT+, in special in tarile asiatice din regiune.

• 

• 

Atletii queer provin din toate sporturile aflate pe lista jocurilor olimpice, inclusiv in skateboarding acolo unde Alexis Sablone, in varsta de 34 de ani cu un master in arhitectura la MIT, s-a clasat pe locul al 4-lea in finala de skateboarding de strada.

Cu cateva zile inaintea probei sustinuta la Tokyo, Sablone a declarat ca „E foarte cool. Sper ca asta inseamna ca orice copil, chiar si in afara sporturilor, poate fi crescut fara prezumtia ca trebuie sa fie heterosexual in mod obligatoriu.”

O alta perspectiva o ofera Fumino Sugiyama, un barbat transgender si fost membru al echipei feminine de scrima japoneze. 

La finalul lunii iunie, a fost numit drept membru al consiliului director din Comitetul Olimpice Japonez care supervizeaza si organizeaza editia actuala a Olimpiadei sportive. Intr-o conferinta de presa sustinuta la momentul numirii sale in comitet, devenind primul membru transgender al consiliului, a declarat ca este incantat sa vada ca diversitatea reala din lume incepe sa fie prezenta si la Jocurile Olimpice. Sugiyama, in varsta de 39 de ani, a inceput sa practice scrima la varsta de 10 ani, a devenit campioana nationala si a facut parte din echipa nationala japoneza. La varsta de 25 de ani, s-a retras din sport din cauza problemelor de identitate sexuala pe care le resimtea inca din copilarie. Ulterior, a facut tranzitia catre a deveni barbat: „Am iubit si iubesc scrima dar nu am simtit ca imi pot gasi un loc al meu.”

Cea mai cunoscuta poveste este a lui Tom Daley care a participat la Jocurile Olimpice incepand cu anul 2008, castigand cate o medalie de bronz in 2012 si 2016. La cateva luni dupa ce a devenit o mandrie nationala pentru britanicii care il aclamau prin postere expuse in toate marile orase, sportivul a recunoscut ca este intr-o relatie cu un barbat si a dezvaluit cum sportul nu ofera siguranta si nu protejeaza atletii LGBT+, mai ales in competitiile de varf. Povestea lui Daley a deschis o cutie a Pandorei care a fost explorata ulterior de numerosi alti sportivi care si-au impartasit experientele agresive la care au fost supusi, episoade de bullying constant pe baza faptului ca nu sunt ceea ce altii considera „normal”.

• 

• 

Zilele trecute, Daley a castigat prima medalie de aur la Tokyo, in competitia de sarituri sincronizate in apa de la 10 metri. A reusit performanta alaturi de partenerul de sarituri Matty Lee, devenind primii atleti care nu sunt asisatici care castiga aceasta proba, dupa ce China a detinut suprematia acestui concurs in ultimii 21 de ani. Zilele viitoare, Daley va concura singur in cadrul aceleiasi probe. Pana acum, mai are in palmares doua medalii de bronz castigate in 2012 si 2016.

In conferinta de presa din cadrul Jocurilor Olimpice, Daley a povestit despre cat de greu i-a fost: „Cand eram mai mic, am simtit mereu ca sunt singur, ca sunt diferit si ca nu ma incadrez in niciun tipar, ca am ceva in mine care nu o sa fie niciodata pe atat de bun pe cat vrea societatea. Sper ca persoanele LGBT+ care m-au urmarit la Olimpiada au inteles ca nu conteaza cat de singur te simti acum. Nu esti singur. Si poti sa reusesti orice iti propui si daca vei cauta atent, vei gasi o familie a ta, pe care tu o alegi si care te va sprijini. E un lucru de care astazi sunt foarte mandru ca sunt gay si sunt campion olimpic.”

Povestea lui Tom Daley pare una de succes, fiind triplu medaliat la olimpice si unul dintre cei mai mediatizati si instariti atleti ai vremurilor noastre. Insa a avut numeroase greutati pe care le-a depasit cu o disciplina si o forta care nu au fost doborate nici macar de miile de oameni care ii scriau pe Instagram si Twitter si ii recomandau sa se sinucida pentru ca e homosexual.

Dupa 13 de ani in care s-a straduit sa castige aurul olimpic, Daley a inceput sa lacrimeze din primul moment in care steagul britanic s-a ridicat deasupra bazinului langa care a fost instalat podiumul, la cateva secunde dupa ce partenerul de sarituri Matty Lee i-a pus medalia in jurul gatului. Au fost lacrimi de mandrie dar si de eliberare emotionala pentru ca a reusit un lucru care ii parea imposibil, un succes venit dupa o serie lunga de greutati.

La varsta de 14 ani cand a participat pentru prima data la Jocurile Olimpice, Daley avea o experienta de 7 ani in competitii de sarituri si inot, castigand mai multe medalii nationale si europene. Anterior, si-a incercat norocul si in fotbal unde si judo unde a castigat un campionat la varsta de 9 ani. 

• 

• 

• 

In 2008, a devenit cel mai tanar sportiv trimis de Marea Britanie in ultimii 50 de ani la Jocurile Olimpice. La vremea respectiva, antrenorul Andy Banks declara ca „are un talent innascut dar e perfectionist. Fiind si tanar, era foarte emotiv, se supara foarte des si trebuia sa lucram mult la partea mentala.” Solutia pe care au gasit-o a fost numita „Peter Pan” – antrenorul il ajuta pe Tom sa aiba ganduri pozitive si sa invete sa zboare din nou, fiind nevoit sa exerseze saritura de la 10 metri in apa de zeci, chiar sute de ori pe zi. Rezultatul – locul al 8-lea alaturi de Blake Aldridge, partenerul de la sarituri in sincron – nu a fost pe masura asteptarilor tanarului Daley insa i-a castigat un loc in inimile britanicilor si titlul de „BBC Young Sports Personalty of the Year”. 

Faima i-a crescut direct proportional cu numarul celor il hartuiau verbal pe Daley pe retelele de socializare. Parintii lui, Debbie si Rob alaturi de cei doi frati William si Ben au facut front comun si l-au aparat constant in presa si pe internet. La toate competitiile la care a participat, l-au insotit si l-au sustinut cu un steag urias al Regatului Unit. 

Rob Daley a fost mandru de fiul lui la fiecare pas si a creat un moment viral in 2009 cand a castigat Camptionatul Mondial pentru prima data si i-a intrerupt conferinta de presa pentru a-l intreba: „Tom, pot sa-mi dai o imbratisare?” Cateva luni mai tarziu, a fost nevoit sa il mute la alta scoala dupa ce colegii il abuzau verbal iar conducerea institutiei a refuzat sa ia masuri impotriva colegilor rauvoitori.

Dupa alte doua titluri de „BBC Young Sports Personality of the Year” castigate in 2010 si 2011, Daley si-a lansat un canal de YouTube cu sfaturi despre exercitii sportive si diete si se pregatea pentru Olimpiada din 2012. Cu cateva luni inaintea Jocurilor, tatal lui a murit din cauza unei tumori craniene la varsta de 40 de ani.

In lipsa celui mai mare suporter al sau, Daley a continuat sa se antreneze pentru competitie: „Mi-am tinut mintea ocupata constant. Ma antrenam incontinuu si nu am vrut sa plec de langa bazin nicio secunda. Am plecat de la inmormantarea tatal lui meu pentru a concura in campionatul national. Am fost atat de concentrat pe drumul catre Jocurile Olimpice din 2012. Iar in momentul in care eram pe podium, cu medalia de bronz in jurul gatului, si ma uitam spre gradena, i-am vazut pe fratii mei, pe mama si… nu l-am vazut pe tata. Abia atunci m-a lovit.”

In timp ce o mare parte dintre britanici se mandreau cu rezultatele lui iar o parte din public il agresa verbal pentru ca purta slipi stramti, cu cativa centimetri mai jos decat restul atletilor, Daley a intrat in depresie imediat dupa Jocurile Olimpice si a vrut sa renunte la cariera sportiva. Era constient de faptul ca ar parea recunoscator daca ar face asa ceva, mai ales ca primise sprijin din partea publicului, a institutiilor oficiale dar si a numerosilor sponsori. Insa se simtea pierdut si intra intr-o perioada de doliu.

In 2013 l-a cunoscut pe Dustin Lance Black la o petrecere in Los Angeles iar cateva luni mai tarziu a anuntat intr-o filmare postata pe YouTube ca este intr-o relatie cu un barbat si ca se simte fericit. A urmat un nou val de simpatie asupra carismaticului sportiv dar si un val urias de ura din partea celor care l-au apreciat ca sportiv dar care nu erau de acord cu faptul ca e homosexual. Daley a vorbit deschis de mai multe ori despre cat de tare l-a afectat hartuirea constanta pe care o primea pe retelele de socializare din partea unor necunoscuti care ii recomandau sa se sinucida pentru ca „nu e normal”.

In 2015, Daley si Black si-au anuntat logodna iar dupa Jocurile Olimpice de la Rio cand a castigat inca o medalie de bronz, sportivul s-a casatorit cu Black intr-o ceremonie desfasurata la Castelul Bovey din Devon. La randul lui, Black este „olimpic” in domeniul cinematografiei, castigand un trofeu Oscar pentru filmul „Milk” in 2008. Robert Ray Black-Daley, fiul lor, s-a nascut dintr-o mama surogat din SUA pe 27 iunie 2018 si l-a transformat pe Tom intr-un barbat care a realizat tot ce si-a propus, inclusiv propria familie.

In cadrul conferintei de presa sustinute zilele trecute la Tokyo, Daley a povestit despre cat de greu i-a fost de-a lungul timpului si cat de mult inseamna lipsa tatalui sau: „Cand a murit in 2011, mi-a fost extrem de greu pentru ca nu a reusit sa ma vada cum castig o medalie olimpica, cum ma casatoresc si cum am un fiu. Nu am avut timp sa ma invete nici cum sa conduc masina sau sa bem o bere intr-ub pub. Am pierdut multe momente cu ele, mai ales ca a luptat alaturi de mine ca sa devin campion olimpic. In special dupa Jocurile de la Rio cand am fost foarte dezamagit cu prestatie mea de la proba individuala. Dupa aceea, l-am avut pe sotul meu care m-a incurajat si mi-a spus ca povestea mea nu se termina aici si ca fiul nostru o sa ma vada devenind campion olimpic.”

Sotul si mama lui Daley nu au avut voie sa il insoteasca la Tokyo din cauza restrictiilor pandemice asa ca s-au bucurat de victoria acestuia din fata televizorului, reactia lor o puteti urmari mai jos.

Pana acum, sportivii LGBT+ au castigat 19 medalii la Tokyo: 6 medalii de aur, 9 de argint si 4 de bronz.

Pe langa Tom Daley, au mai castigat medalii de aur Yulimar Rojas din Venezuela la saritura in lungime (a stabilit si un Record Mondial vechi de 26 de ani), Amandine Buchard din Franta la judo, echipe mixte, Emma Twigg din Noua Zeelanda la canotaj, Stefani Dolson din SUA la baschet si Kelly Brazier, Gayle Broughton, Ruby Tui si Portia Woodman din Noua Zeelanda la rugby.

In privinta medaliilor de argint, acestea au fost castigate de Hannah Roberts din SUA la BMX freestyle, Raven Saunders din SUA la aruncarea greutatii, Astrid Guyart din Franta la scrima, Erica Sullivan din SUA la inot, Katarzyna Zillmann din Polonia la canotaj, Amandine Buchard din Franta la judo, categoria 52 de kilograme, Ally Carda, Amanda Chidester si Haylie McCleney din SUA la softball.

Medaliile de bronz au fost castigate de Raz Hershko din Israel la judo, echipe mixte, Jasmin Grabowski din Germania la judo, Lucilla Boari din Italia la tir cu arcul, Sanne van Dijke din Olanda la judo, Carl Hester din Marea Britanie la calarie, Larissa Franklin si Joey Lye din Canada la softball.

• 

• 

• 

Cei 175 de sportivi queer identificati de platforma OutSports.com, o cifra aparent nesemnificativa raportata la cei peste 11.000 de sportivi de la Tokyo (mai putin de 2% din total) ii include pe Megan Rapinoe, campioana mondiala FIFA la fotbal feminin, Brittney Griner, jucatoare de baschet si doi jucatori transsexuali – Quinn, fotbalist canadian si Laurel Hubbard, halterofila neo-zeelandeza care a concurat pana in 2013 ca barbat. 

Erik Denison, om de stiinta si expert in sociologie de la Universitatea Monash din Australia, a declarat ca e important sa existe modele precum Rapinoe sau Griner insa accentul ar trebui sa se puna pe copiii LGBT+ din sporturile de amatori. Au existat zeci de mii de cazuri prin care acestia au fost exclusi de la o varsta frageda si fortati sa abandoneze din cauza limbajului homofob, a agresiunilor verbale si fizice si a stereotipurilor care s-au perpetuat de la o generatie la alta. Un studiu realizat anul trecut a dezvaluit ca peste 80% dintre sportivii queer s-au simtit hartuiti verbal in timpul competitiilor sau antrenamentelor.

Acelasi studiu releva ca 81% dintre barbati gay sub varsta de 22 de ani isi ascund orientarea sexuala de frica sa nu fie discriminati de colegi, antrenori sau jurii. Sugiyama conchide aceasta idee spunand ca „Sa fii exclus dintr-un sport este acelasi lucru ca si cum ai fi exclus din societate. Asa ca e important sa folosim aceasta platforma ca sa producem o schimbare in bine.”