Cu o intarziere de aproape un an de la lansare, filmul Tournee si-a facut in sfarsit aparitia si-n cinematografele noastre.! Eu zic sa mergeti sa-l vedeti!

Oscailand intre drama, road-movie, comedie si show, intre engleza si franceza,  intre emotie si seductie, Tournee ne ofera un spectacol inedit pe care nu-l vom uita asa usor.
Pe Mathieu Almaric il stiti mai bine ca actor decat ca regizor. El a facut niste roluri excelente, care i-au adus 3 premii  César Awards pentru cel mai bun actor in filme precum My Sex Life… or How I Got Into an Argument, Kings & Queen si The Diving Bell and the Butterfly (Scafandrul si fluturele).
Ca regizor a mai avut ceva incercari, dar Tournee, reprezinta prima incercare serioasa de a controla ce se afla atat in fata cat si in spatele camerei. Incearcare care i-a adus premiul pentru cea mai buna regia la Festivalul de film de la Cannes din 2010. Ajutat de o gascha de 4 scenaristi, Mathieu a incercat sa creioneze portretul dulce-amar al unui impresar ratat si a trupei de care se ocupa.
Chiar daca abordeaza subiecte serioase precum lumea iluzorie a show-bizzului, viata artistilor care se afla mereu pe drum, dar si ratarea in plan personal si profesional, regizorul nu intra prea adanc in psihicul personajelor si ne lasa mai mult sa le deducem trairile si motivatiile, luandu-ne ochii cu numere de striptease indraznete, cu costume extravagante si comportament exuberant.

Mathieu il interpreteaza pe Joachim Zand, un producator tv care a fugit de probleme vietii tocmai in America unde a inceput o viata noua. Acum, revine in Franta intr-un turneu cu trupa de dansatoare de cabaret burlesque din America pe care o impresariaza si incearca totodata sa-si faca ordine in trecut.
Joachim si trupa calatoresc din oras in oras, si chiar daca nu au un succes formidabil si banii nu le pica din cer, atmosfera este mereu una calda si pozitiva.
Turneul ar trebui sa se termine la Paris, unde se afla familia lui Joachim, si unde acesta nu este deloc bine primit. Joachim este isteric, tupeist, si chiar daca are o multime de regrete, iti lasa senzatia ca daca ar lua-o de la inceput, ar face aceleasi greselei. In ciuda tuturor defectelor, este un personaj adorabil.
Trupa este noua lui familie, cu care incearca sa compenseze lipsa unei familii adevarate – Se poarta cu ele ca un tata si are grija sa le trimita devreme la culcare si sa le programeze trezirea cu acelasi aer cu care le minte, le inseala si le dezamageste.
Pe scurt: povestea unui om care si-a ratat viata, a dezamagirilor si regretelor sale combinata cu viata de turneu a trupei extravagante si condimentata cu numere din spectacol extrem de provocatoare.
Trupa de dansatoare este interpretata de artiste veritable de cabaret burlesque numele lor de scena fiind cat se poate de  graitoare: Dirty Martini, Mimi Le Meaux, Kitten on the Keys si Roky Roulette
Departe de a fi niste modele, fetele sunt dezinvolte, mizeaza pe puterea lor de seductie si pe feminitatea lor.Sunt niste femei cu vieti triste, a caror pasiune prinde viata doar pe scena cand isi eteleaza seductia in spectacole decadente. Mi-ar fi placut daca regizorul insista putin mai mult pe descrierea lor, si le incadra in niste tipologii mai clare, precum a incercat cu stripteuza timida care nu indrazneste nicidoata sa mearga pana la capat. A preferat sa le lase sa se dea in spectacol, un spectacol la granita intre obscen si seducator, intre grotesc si amuzant.

Sa vedem si trailerul:

Un lucru este clar: Mathieu Almaric se descurca bine ca regizor si este excelent ca si actor. Un top al actorilor care s-au apucat de regie, gasiti aici.

Va place stilul burlesque? Corina l-a adoptat de curand. Credeti ca i se potriveste?