In luna martie, actorii povestesc despre mamele lor si sprijinul pe care l-au primit de la acestea pentru a face o meserie vocationala, riscanta din punct de Vedere financiar si foarte solicitanta emotional.

Tudor Cucu Dumitrescu este unul dintre cei mai talentati si versatili actori tineri.

A fost nominalizat la premiile Gopo pentru rolul din filmul Marocco (regia Emanuel Parvu) si acum este la a doua nominalizare la premiile UNITER.

Prima a fost pentru Equus (regia Victor Ioan Frunza), iar nominalizarea din aceste zile este pentru musicalul Hedwig and the Angry Inch (regia Razvan Mazilu). Mai joaca si in musicalul The Full Monty  in regia aceluiasi Razvan Mazilu.

In cateva zile va avea premiera musicalului Chicago, la teatrul de Opereta din Bucuresti si il puteti vedea la teatrul Nottara in Felix din „Enigma Otiliei”, in regia lui Radu Popescu, in Tonnesen din „Stalpii societatii” de Henrik Ibsen, regia si scenariul de Dejan Jankovic si in Feste, bufonul din „A douasprezecea noapte” de W. Shakespeare, in regia lui Alexandru Mazgareanu.

Ambii parinti sunt matematicieni.

Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la teatru?

Era deja obisnuita cu gandul ca e posibil sa am o cariera si o viata complicata pentru ca am facut scrima pana la varsta de 18 ani, iar in Romania cel putin, viata de sportiv te obliga la mari eforturi pentru un trai onest. Asta daca nu esti campion olimpic. Insa in afara unui sistem inteligent, eficient si grijuliu de crestere a sportivilor, parcursurile extraordinare la care am avut norocul sa fim martori ale unor sportivi romani, raman la nivelul exceptiei si chiar a intamplarii. Am avut norocul sa ma sustina mama atat in momentul in care am dat la teatru, cat si in perioada in care eram sportiv. M-a ascultat, m-a inteles si m-a incurajat. Probabil ca a contat si faptul ca am intrat cu zece la facultate. Asta cu siguranta i-a oferit putina incredere ca e posibil sa fi ales bine… 🙂

Ti-a vazut spectacole/ filme/ emisiunile la tv? Care? Si ce opinie a avut 😊

Sigur. A fost la toate. Avem chiar o poveste draguta cu premiera de la Marocco, la TIFF. Ea a zburat din Olanda in Cluj, iar eu am venit cu masina de la Bucuresti. Am luat-o de la aeroport, ne-am plimbat prin oras, iar seara am fost la film. Dupa proiectie am fost chemati toti din echipa pe scena, au fost si cateva interviuri, a cunoscut pe toata lumea, deci a avut parte de experienta completa.

 Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…

I-as multumi pentru prietenia pe care am cultivat-o mai ales in ultimii ani. A devenit unul din confidentii mei principali.