Anul trecut in regiunea Sayburç din sud-estul Turciei a fost descoperit un panou sculptat in piatra din epoca neolitica tarzie. Arheologii sunt convinsi ca scenele dateaza din anul 11.000 i.e.n. si reprezinta o serie de interactiuni dintre oameni si animale, printre care si imaginea unui barbat inconjurat de leoparzi care isi tine in mana obiectul genital.

Descoperirea a starnit amuzamentul presei internationale care titreaza ca una dintre cele mai vechi opere de arta din lume este obscena sau NSFW (not safe for work), o expresie atribuita de obicei nudurilor sau imaginilor cu conotatie pornografica.

Arheologii sustin ca operele de arta descoperita sunt cele mai vechi scene narative cunoscute din istorie, adica obiecte care, puse intr-o anumita ordine, reprezinta o poveste.

Rezultatele acestei descoperiri au fost publicate zilele trecute in revista academica Antiquity, studiul fiind coordonat de arhitecta Eylem Özdoğan. 

Scenele ofera o noua perspectiva asupra modului in care comunitatile preistorice tarzii isi pastrau traditiile si valorile in decursul timpului.

Arhitecta Özdoğan a declarat pentru publicatia The Art Newspaper ca ”ne putem gandi la faptul ca incep sa se formeze mai multe povesti holistice aici, aceasta scena are un rol decisiv in formarea unei ideologii de viata a comunitatii respective si posibil sa ne dezvaluie cum era transmisa generatiilor urmatoare”. 

Scenele narative au fost descoperite sub doua cladiri ce fac parte dintr-o localitate moderna care a fost ridicata in 1949 peste ruinele unei asezari antice. Banca sculptata facea parte dintr-o constructie comunala cu incaperi de dimensiuni mari care ar sugera arheologilor ca indeplinea rolul unui loc special pentru adunari publice.  

Banca are o latime de 0,6 metri iar relieful sculptat reprezinta imagini de la stanga la dreapta cu un taur orientat catre un om care pare ca ar avea pe abdomen o forma asemanatoare cu cea a unui falus. Figura respectiva este intoarsa cu spatele fata de doi leoparzi cu colti proeminenti, acestia la randul lor flancheaza un alt om a carui mana este amplasata pe organul sau genital. 

Sculpturile sunt asemanatoare prin stil si tematica cu alte opere de arta realizate in perioada neolitica si surprind aspecte ale agresivitatii lumii animale. Alte reprezentari similare au fost descoperite in mai multe regiuni din Turcia, cum este cazul celor de la Karahan Tepe si Göbekl Tepe unde figurile umane poarta in spate leoparzi sau sculpturile de la Nevali Çori unde sunt suprapuse grupuri de oameni si animale.

Potrivit arhitectei Özdoğan, orientarea orizontala de la stanga la dreapta face ca scena de la Sayburç sa fie distincta fata de alte imagini contemporane deoarece oamenii sunt reprezentati la acelasi nivel cu animalele. 

„Directia si pozitia figurilor sugereaza ca sunt prezentate de fapt doua scene conexe care se refera la relatia dintre oameni si animale. Figurile din stanga se confrunta una cu cealalta, in timp ce in partea dreapta doar figura masculina, centrala, in relief inalt, este orientata spre incapere, privind in interior” a adaugat Özdoğan pentru The Art Newspaper.

Mai multe informatii si raspunsuri asteapta sa fie dezvaluite in viitor deoarece arheologii au excavat pana in prezent numai jumatate din cladirea comunala. Echipa condusa de Özdoğan intentioneaza ca in viitor sa demoleze si restul locuintelor din localitate pentru a putea dezgropa si cerceta intregul sit istoric. 

Exemple preistorice de scene narative au fost descoperite de arheologi in toata lumea, insa probabil ca cele mai vechi sunt picturile rupestre de la Lascaux, estimate la o vechime de aproximativ 17.000 de ani. 

Sculpturile de pe banca din piatra din Turcia se disting de picturile de la Lascaux deoarece reprezinta secvente legate intre ele, care spun o naratiune. Totodata, amplasarea lor intr-o cladire comunala sugereaza ca au fost destinate unui public larg. 

“Probabil ca cea mai mare diferenta in cazul de fata este ca picturile rupestre sunt realizate in locuri care nu sunt accesibile tuturor, erau adesea ascunse si nu puteau fi vazute de toata lumea. Sculpturile neolitice de la Sayburç au fost puse cu un scop clar intr-un spatiu de adunare publica, cel mai probabil pentru a spune si a invata pe toata lumea o poveste. Prin urmare, ele pot fi vazute ca fiind primele naratiuni ontologice.” a mentionat Özdoğan in raportul descoperirii. 

Obiceiul a continuat in Evul Mediu cand frescele din bisericile gotice erau considerate de unii autori drept „biblia analfabetilor” deoarece aveau puterea de a-i invata cuvantul lui Dumnezeu chiar si pe cei care nu ar fi stiut sa citeasca. Astazi, s-ar putea spune ca filmele, serialele dar si imaginile foto-video de pe retelele de socializare au un scop similar.