Violonistul Gabriel Croitoru isi continua traditia turneelor anuale cu vioara Guarneri care i-a apartinut lui George Enescu. Astazi, 27 octombrie, incepe un turneu prin sate si orase in cadrul caruia va canta pe scene mici si mari alaturi de fiica sa, Simin Croitoru. La finalul turneului va sustine un spectacol la Ateneul Roman din Bucuresti unde i se va alatura si pianistul Horia Mihail.

In timp ce repeta impreuna cu fiica sa programul turneului de anul acesta, violonistul Gabriel Croitoru si-a reamintit cum a inceput totul in urma cu 10 ani: „Imi amintesc ca era 2012 cand am inceput acest turneu. Ne propusesem, asemenea lui George Enescu, sa strabatem tara si sa daruim muzica noastra oamenilor care nu au acces la astfel de spectacole. Unul dintre concerte a fost intr-un sat de langa Bucuresti, localnicii fusesera trimisi de preotul din sat la Caminul Cultural sa ne asculte. Printre ei, o mama cu sapte copii, cel mai mic avea varsta de acum a nepotelei mele. Si acum ma emotionez cand imi amintesc cu cata atentie si drag au ascultat copiii recitalul nostru si cum imi multumea mama la final. Atunci am stiut ca este bine ceea ce facem si ca vom continua sa ducem Marea Muzica acolo unde nimeni nu se gandeste la ea.”

In 2022, turneul revine intr-o noua formula in care muzica va fi indreptata spre oamenii de la sate. 

Initiativa este similara cu modul in care George Enescu strabatea tara in timpul Primului Razboi Mondial, cantand pentru cei raniti si bolnavi din cauza razboiului. In versiunea moderna, muzica este dusa catre cei care in mod obisnuit nu au acces la astfel de spectacole, locuitori din satele si comunele Romaniei.

Turneul incepe astazi la orele 17:00 la Caminul Cultural din satul Caianu Mic din judetul Bistrita-Nasaud, va continua maine in acelasi judet in Sala de Evenimente Wings DDC din Prundu Bargaului iar duminica la orele 18:00 va ajunge la Ineu in judetul Arad. Luni, 31 octombrie vor canta in Sebis, judetul Arad, ziua urmatoare la Palatul Culturii din Arad, pe 7 noiembrie vor reveni in Bistrita-Nasaud pentru un concert la orele 13:00 la Centrul Cultural din satul Aracalia, urmat la orele 19:00 de un recital la Palatul Culturii din Bistrita.

Ultimul concert al turneului va fi marcat in una din cele mai spectaculoase sali din Romania, Sala Mare a Ateneului Roman din Bucuresti. Pe 19 noiembrie la orele 19:00, Gabriel Croitoru va sustine concertul alaturi fiica sa si de pianistul Horia Mihail.

In programul concertelor din sate si orasele de provincie veti asculta „Lautarul” de George Enescu si lucrari de Bériot, Spohr, Wieniawski, Halvorsen, Gardel si Frolov. La Bucuresti vor fi incluse si cinci piese pentru vioara si pian ale lui Sostakovici si „Navarra” lui Sarasate.

In timpul Primului Razboi Mondial, Enescu a luat parte la concerte pentru ajutorarea soldatilor atat in Romania dar si la Paris sau Sankt Peterburg.

Geniul roman a dirijat in 1916 Simfonia a IX-a de Beethoven intr-un concert in sprijinul Crucii Rosii din Romania. Un an mai tarziu, la propunerea Armatei Romane, a calatorit in Rusia unde a sustinut concerte tot pentru Crucea Rosie la Sankt Petersburg si in celebrul Teatru Mariinski.

Artistul obisnuia sa le cante ranitilor din razboi, fiind amintit in biografia lui un episod de la Spitalul Sf.Spiridon din Iasi unde era planuita o operatie de amputare de picior a tanarului Mihail Jora. Enescu a amanat ora de incepere a concertului pana la iesirea lui Jora din operatie, tanarul muzician povestind mai tarziu ca acel moment i-a redat dorinta de a trai.

„Mi-a fost dat, nu o data, sa observ cata inseninare inflorea pe obrajii suferinzilor dupa primele note. Aceasta transformare in suflet e suprema ratiune de a fi a muzicii. Daca n-ar exista minunatul ei ecou pacificator, purificator, muzica ar fi o absurda insiruire de sunete” – este o declaratie a lui George Enescu despre impactul muzicii sale asupra ranitilor.

Cu peste 1.000 de aparitii scenice, violonistul Gabriel Croitoru a castigat in 2008 dreptul de a canta pe o vioara construita in anul 1730 de celebrul lutier Giuseppe Guarneri, instrument ce a apartinut lui George Enescu.

Vioara Guarnieri – cunoscuta si sub numele de „Catedrala” — dateaza din 1731 si poarta semnatura lui Giuseppe Antonio Guarnieri (del Gesu). Vioara a fost cumparata de George Enescu, din fonduri proprii, marele compozitor si violonist roman preferand instrumentul Guarnieri unui Stradivarius, cumparat in 1898 de Ministerul Instructiunii Publice, condus de Spiru Haret. 

Sustinerea statului roman a venit imediat dupa ce artistul debutase Suite simfonica „Poema Romana” la Paris si revenise la Bucuresti unde a urcat pentru prima data in calitate de dirijor pe scena Ateneului Roman.

Dupa concert, s-a organizat o colecta in vederea cumpararii unei viori de marca. S-au strans 9000 de franci la care tatal artistului a mai adaugat inca 10.000. Au cumparat un Stradivarius de la Stuttgart pe care l-a inlocuit mai apoi cu un Guarneri fabricat in 1736.

Dupa moartea lui Enescu, sotia sa, Maria Cantacuzino Enescu, a donat statului roman atat Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, cat si obiectele personale care au apartinut maestrului. 

Printre obiectele donate, se numara si cele cinci instrumente cu corzi, dintre care cea mai valoroasa este vioara Guarnieri.

De la moartea lui George Enescu, niciun alt violonist nu a mai cantat la vioara Guarnieri, aceasta fiind pastrata in conditii de siguranta, la Bucuresti, pana in anul 2008 cand a revenit in circuitul concertistic, fiind data in folosinta violonistului Gabriel Croitoru in urma unui concurs de interpretare a compozitiilor enesciene.

Viorile Guarneri au aparut in secolele 17 si 18, si sunt alaturi de Amati si Stradivari, unele dintre cele mai cunoscute instrumente muzicale.

Giuseppe Antonio Guarneri del Gesu (1698-1744) a fost cel mai cunoscut membru al familiei de lutieri si si-a dezvoltat propria tehnica si linie in fabricarea acestor instrumente.

Giuseppe este cunoscut ca „del Gesu” datorita initialelor I. H. S. si a crucii inscriptionate pe viorile sale. El a deviat mult de la traditia familiei sale, avand un stil propriu al dezvoltarii tehnicii de fabricare a viorii si reusind sa atinga calitatea viorilor Stradivarius.

Instrumentele sale sunt foarte valoroase si pentru ca sunt putine la numar, aproximativ 180, si se disting printr-un sunet complex, tumultos, plin de bogatie si profunzime armonica, dar si printr-un finisaj ce il depaseste vioara Stradivarius.

Istoricii au descoperit ca segmentul de piata al familiei Guarneri era format, in principal, de muzicieni, spre deosebire de Stradivari care lucra cu precadere pentru nobili, case regale si biserici. Gradul de uzura al viorilor Guarneri dovedeste o preferinta clara a muzicienilor de a le canta.

Informatiile oficiale arata ca violonisti celebri ca Joseph Joachim, Eugčne Ysaye, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Leonid Kogan, Henryk Szeryng, Itzhak Perlman, Gidon Kremer, Pinchas Zukerman si George Enescu au cantat pe aceste viori. Niccolo Paganini a cantat la una dintre viorile lui del Gesu, si este astazi expusa in Genoa, Italia.

Violonistul Gabriel Croitoru a evoluat ca solist in compania unor orchestre importante din intreaga lume, cum ar fi: London Royal Philharmonic sau Orchestra de camera „Regina Sofia“, orchestrele simfonice din Monte-Carlo, Salonic, Malaga, Sevilla, Cannes, Lyon.

Este solist concertist al Orchestrelor si Corurilor Radio Romania, solist-concertist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiesti, vioara intai in Cvartetul de Stat „Transilvan” al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca si profesor universitar la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti.

Incepand din 2011, a sustinut mai multe turnee nationale de anvergura, sub titlul “Duelul viorilor” (alaturi de Liviu Prunaru si Horia Mihail) si “Vioara lui George Enescu la sate” (alaturi de Horia Mihail). O arhiva a acestor veti gasi pe site-ul vioaraluienescu.ro.

De-a lungul timpului a sustinut recitaluri in Franta, Spania, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Republica Ceha, China, Bulgaria, S.U.A., tari din fosta URSS, Ungaria, Romania, fiind premiat la numeroase concursuri internationale in Elvetia, Austria, Italia si Franta.

Tanarul George Enescu a fost febletea reginei Elisabeta (Carmen Sylva) si era deseori invitat la masa la Palatul Regal, iar la Peles avea o camera la mansarda castelului. Considerat fiu de suflet al reginei, Enescu isi marturiseste deseori indatorarea si afectiunea pentru cea care l-a adoptat sufleteste.

In cartea „Curatorul de zacusca”, autorul Cosmin Dragomir povesteste despre relatia apropiata a lui Enescu cu Regina Elisabeta dar si despre preferintele lui culinare. Mai jos puteti citi un mic fragment.

„Totul era bine si frumos pentru compozitor, pana la… masa. Ceremonialul meselor regale era strict iar spiritul cazon al regelui Carol in lasa pe muzician mai mult flamand. In “Destainuiri despre George Enescu”, Ilie Kogalniceanu povesteste: 

„Protocolul impunea insa reguli stricte la masa regala, si anume ca Regele si Regina sa fie serviti primii, in acelasi timp. Regele Carol manca putin si repede. Cand termina, i le lua farfuria, si, in acelasi timp, se ridicau si farfuriile celorlalti comeseni, indiferent daca acestia mai mancau sau nu. Asta insemna ca ultimii serviti nu apucau uneori sa-si goleasca farfuria. Enescu – fiind cel mai tanar, era servit de obicei ultimul – trebuia deci sa manance repede”. 

Existau, insa, si momente in care Enescu se putea bucura de mancare: atunci cand se serveau crenvursti sau porumb fiert: „se bucura insa, cand se serveau crenvurstii, care se mancau cu mana, ca si porumbul fiert. Se evita anevoioasa manipulare cu furculita ce se infigea greu in doua, trei boabe, conform uzantelor…”