Baclavaua, desertul cu serbet renumit in intreaga lume, este, fara indoiala, una dintre cele mai remarcabile delicii ale bucatariei turcesti. Este un desert incredibil pe care merita sa-l gustati pe timpul vizitei voastre in Turcia. Aceasta delicatesa se prepara prin asezarea fisticului, alunelor sau nucilor intre 40 de straturi de foitaj subtire, coacerea lor ulterioara si turnarea serbetului. Bucurati-va de acest desert minunat sarbatorit la nivel mondial pe data de 17 noiembrie (Ziua Mondiala a Baclavalei).

Considerat initial un desert regal sau ceremonial – baclavalua a fost conceputa pentru prima data in bucatariile Imperiului Otoman, devenind un desert cunoscut pentru gustul sau. Numai bucatarii special antrenati in arta prepararii baclavalei puteau sa o prepare, mai ales cand era vorba de ceremonii si sarbatori. Mainile pricepute ale maestrilor creau aroma perfecta a baklavalei, cu straturile ei subtiri ca hartia si cu serbetul ingrosat. Transmisa din generatie in generatie, cu reteta sa traditionala si gustul sau elaborate. Servirea baclavalei in zile speciale, cum ar fi nuntile, a fost pastrata ca traditie in Turcia pana in ziua de azi.

Prima baclava recunoscuta la nivel mondial a fost baclavaua de la Gaziantep. Majoritatea cunoscatorilor afirma faptul ca cea mai buna baclava se face la Gaziantep, provincie din sud-estul Turciei. In 2013, Comisia Europeana a acordat baclavalei de la Gaziantep statutul de „denumire de origine protejata”, si a transformat-o in primul produs turcesc inregistrat pe lista sa. Nu este surprinzator ca gustul baclavalei de la Gaziantep este autentic, orasul fiind un paradis culinar cu o bucatarie impresionanta. De altfel, bucataria locala a orasului a fost recunoscuta anterior, fiind inclusa in Reteaua Oraselor Creative UNESCO in domeniul gastronomiei.

Prepararea baclavalei, la fel ca in bucatariile Imperiului Otomane, este transmisa din generatie in generatie la Gaziantep, printr-o relatie maestru-ucenic. Singura modalitate de a obtine acest gust de neegalat este prin pricepere, atentie la detalii si precizie. Maestrii intind foietajul in 40 sau 45 de straturi, umplandu-l cu fistic local si unt. Aluatul se coace in cuptoare traditionale, iar dupa coacere se adauga serbetul.

Cum au descris degustatorii prima lor experienta cu baclavaua de la Gaziantep: „Intai ii vezi culoarea galben-aurie, apoi auzi fasaitul straturilor de aluat si simti aroma fisticului proaspat si a untului. In cele din urma, are un gust usor dulceag, dar savuros. Savurati-o!”